Josep Miquel Jornet, invitat la Outlook, emisiune moderată de Radu Golban la DCNewsTV, este profesor la departamentul de Inginerie electrică și computerizată, director al Nanonetworking Ultrabroadband (UN) Laboratory și membru al Institutului pentru Internet Wireless of Things (Internetul lucrurilor) și al Centrului SMART de la Northeastern University.

„În ultimii 40 de ani, economia s-a transformat prin evoluţia digitală, tehnologia informaţiei, cum ar fi Internetul, telefoanele smart, tot felul de aplicaţii, de fapt prin big data analytic. Convergenţa bio-digitală ar putea schimba modul în care creăm, în care manufacturăm bunurile, ar putea revoluţiona sistemul sanitar şi agricultura, modifica mediul înconjurător, şi chiar să modifice modul în care oamenii evoluează ca specie. Ce rol joacă nanotehnologia în acest concept?”, l-a întrebat Radu Golban pe Josep Miquel Jornet.

„Excelent! În fond şi la urma umei, aş zice următoarele: nanotehnologiile reprezintă o colecţie de unelte, unelte care ne permit să manipulăm lucruri foarte mici. De exemplu, sunt inginer, iar ca inginer, folosesc diferite unelte iar când folosesc uneltele oferite de nanotehnologie, pot începe să manipulez lucruri la scară nanometrică. Acest lucru ne permite să vedem lumea într-un cu totul alt mod, pentru că, de exemplu, vorbesc acum cu tine, desigur, este printr-o conexiune la Internet, deci vorbesc cu tine şi văd o fiinţă umană, dar dacă te privesc din perspectiva nanotehnologiei, nu văd o fiinţă umană, văd o reţea de celule, şi de ce le pot vedea? Pentru că celulele tale sunt foarte mici, micrometrice, componentele celulelor tale sunt şi mai mici, nanometrice, iar prin intermediul nanotehnologiei pot crea o legătură cu acestea. Aşadar, nanotehnologia este un proces foarte complicat, este un mecanism foarte complex, dar, în cele din urmă, reprezintă o colecţie de unelte care îmi permite să interacționez cu nanodimensiunea în condiţiile proprii, în felul specific”, a explicat Josep Miquel Jornet.

„În ziua de azi, multe inovaţii aduc schimbări, însă care sunt aspectele cheie pe care ar trebui să le căutăm în ceea ce priveşte aceste modificări? Cum s-ar putea schimba lucrurile?”, a mai întrebat Radu Golban.

„Pot spune următoarele: în primul rând, haideţi să ne gândim cum interacţionăm cu tehnologia. Azi folosim tehnologia folosind ochii ca să ne uităm la un ecran, folosim vocea pentru a comunica un mesaj, urechile ca să ascultăm un mesaj, folosim mâinile ca să controlăm tehnologia, aşadar, în principal, ne gândim la noi că avem un creier, iar acest creier controlează simţurile noastre, iar simţurile sunt perifericele cu care accesăm tehnologia. Dacă mă întrebi care este viziunea mea pe termen lung, care ar putea fi revoluţia, am putea gândi în felul următor: creierul nostru îndeplineşte milioane de operaţiuni în timp real, computerele îndeplinesc milioane de operaţiuni în timp real, însă mâinile noastre sunt lente, limbajul nostru este lent, vederea noastră este mai bună în unele zile decât în altele. Dacă am putea scăpa de aceste interfeţe ale corpului nostru, şi am avea o comunicare directă între creier şi computer, am putea ajunge la multe tipuri de aplicaţii la care în momentul de faţă nu avem acces. De exemplu, avem un procesor de foarte mare viteză, care este creierul nostru, un computer de mare viteză, asta este grozav, dacă am putea să le conectăm în mod direct, am putea creşte cantitatea de informaţii pe care le putem transmite şi procesa per unitate de timp, şi acest lucru este grozav, este fantastic, ştiu că sună nebunesc, dar ai răbdare, desigur, există două moduri de a ne gândi la această tehnologie. Hai să ne gândim la cineva care foloseşte un accident traumatizant, de exemplu pierderea mobilităţii în coloană. Să fii capabil să te conectezi în mod direct creierul cu o maşină, înseamnă să fii capabil să redai mobilitatea persoanelor care au pierdut-o. Mă gândesc, spre exemplu, la persoanele care suferă de boli neurodegenerative, iar din această cauză, comunicarea dintre neuroni şi creier sau între creier şi diferite părţi al sistemului locomotor încetează să mai funcționeze corect. Dacă suntem capabili să restabilim această comunicare, poate în interiorul corpului sau poate cu ajutorul tehnologiei, putem să restabilim funcționalitățile care s-au pierdut. Desigur, aceasta este aplicabilitatea la care oamenii se raportează, are sens, vrei sa redai ceva cuiva care l-a pierdut, sau cuiva care din naştere suferă de o deficienţă de dezvoltare.

Este un al lucru pe care îl putem face, şi uneori oamenii spun aceste lucruri, de exemplu, au programe prin care doresc să obţină dezvoltarea creierului, iar prin dezvoltare se înțelege că vor să declanșeze funcții pe care poate că le avem, poate că nu le avem, sau poate că nu le putem accesa încă, fiind capabil să produci… de exemplu, dacă în loc de ochi, ai 300 de camere care accesează creierul, ei bine, ai obţine un cu totul alt tip de informaţii. Ştiu că pare foarte înfricoșător, ceea ce spun este că putem încerca să facem ceea ce putem face azi, şi anume să încerăm să restabilim sau să redăm funcţionalitatea oamenilor care din diverse motive nu o au sau au pierdut-o, iar apoi, să explorăm ce altceva am putea face”, a zis Josep Miquel Jornet.

Cum ne va schimba nanotehnologia viaţa. Radu Golban, dialog cu prof. Josep Miguel Jornet, la Outlook

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News