Domn al Moldovei timp de 47 de ani și simbol al creștinismului, Ștefan cel Mare a avut cea mai lungă domnie din epoca medievală a Țărilor Române.

Sub domnia lui Ștefan cel Mare, Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale medievale.

Însă lunga sa domnie este după secole învăluită și în misticism și legendă, mai ales după războaiele anti-otomane purtate de marele domn. În fapt, Ștefan cel Mare a purtat doar războaie de apărare. În fond drumul spre Europa al turcilor nu trecea prin Moldova, ci prin Serbia, de-a lungul Dunării. Un motiv geostrategic atât de esențial datorită căruia Țările Române nu au devenit niciodată pașalâc turcesc.

Papa, numindu-l ”atlet al credinței creștine”, urmărea prin laude și metafore să suplinească lipsa banilor, dar și să încurajeze lupta împotriva păgânilor. 

Ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul armatei lui Vlad Țepeș, cei doi mari domnitori au intrat într-un conflict deschis nu după mult timp. Cetatea Chilia a fost mărul discordiei întrucât domnul Moldovei s-a străduit să redobândească Chilia, un important port la gurile Dunării.

Cert este că în timpul domniei sale, Moldova a fost transofrmată de Ștefan cel Mare, „atlet al lui Hristos”, într-un stat puternic și prosper prin dezvoltarea meșteșugurilor și negoțului. Victoriile sale împotriva expansiunii otomane vor dăinui mereu în filele istoriei. 

Zeci de biserici și mănăstiri stau mărturie moștenirii pe care Ștefan cel Mare și Sfânt a lăsat-o românilor și ortodoxiei după cinci secole. Unele surse vorbesc de 44 de lăcașuri de cult,  însă pe baza pisaniilor putem vorbi cu certitudine de 32 de ctitorii ale lui Ștefan cel Mare.

Ștefan cel Mare își doarme somnul de veci la Mănăstirea Putna, ctitorită de marele domn pentru a-i fi loc de înmormântare.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News