Ochii ar putea deveni un criteriu de diagnostic în boala Parkinson. Cercetătorii coreeni au stabilit că există o legătură între atrofia retinei și distrugerea progresivă a neuronilor, proces caracteristic bolii Parkinson. 

Cercetătorii de la Universitatea din Seoul au demonstrat că pierderea neuronilor care produc dopamină, implicați în controlul mișcărilor, se asociază cu subțierea retinei. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Neurology. 

La studiu au luat parte 49 de persoane, cu vârsta medie de 69 de ani, care fuseseră diagnosticate cu Parkinson cu 2 ani înaintea cercetării. În la începutul studiului încă nu luau medicamente pentru această boală. Pacienții au fost comparați cu 54 de persoane sănătoase. Fiecare participant a efectuat investigații complete de vedere. Retina a fost atent examinată, fiecare structură a acesteia fiind fotografiată la rezoluție mare. 

Cercetătorii au constatat că apare subțierea retinei, mai exact cu 2-5 straturi, la persoanele diagnosticate cu Parkinson. Această atrofie a retinei se corelează cu gravitatea bolii: cu cât retina este mai subțire, cu atât boala Parkinson este mai agresivă. 

Premieră medicală în Boala Parkinson

„Studiul nostru este primul care demonstrează legătura dintre subțierea retinei și pierderea celulelor cerebrale care produc dopamină, unul dintre semnele progresiei bolii”, a declarat unul din autorii studiului, Jee-Young Lee. 

„Am constatat că gravitatea bolii Parkinson este cu atât mai mare cu cât retina este mai subțire. Această descoperire i-ar putea ajuta pe neurologi la diagnosticul bolii cu o simplă tomografie a retinei”, adaugă cercetătorul. 

Studii suplimentare sunt încă necesare până la confirmarea acestei metode de diagnostic. 

Boala Parkinson, a doua boală degenerativă neurologică ca frecvență 

Boala Parkinson este o boală degenerativă cauzată de distrugerea progresivă a neuronilor care produc dopamina (substanţa neurotransmiţătoare responsabilă de capacitatea organismului de a-şi controla mişcările). În boala Parkinson, se consideră că simptomele devin manifeste atunci când nivelul dopaminei din creier scade cu mai mult de 50% faţă de valorile normale.

Cele mai frecvente simptome sunt:

- tremor: tremuratul necontrolabil al mâinii, braţului, picioarelor sau bărbiei. Tremorul se diminuează pe măsură ce zona afectată este implicată în mişcări active şi dispare complet în timpul somnului;

- rigiditate musculară: rigiditatea provoacă dureri musculare, blocaje posturale;

- bradikinezia (mişcări lente);

- mersul poate deveni şovăitor, limitat la paşi mici şi repezi, urcarea scărilor sau ridicarea de pe scaun/din pat necesitând un efort adiţional. De asemenea, apare şi atitudinea „îngheţată" - incapacitatea de a face orice mişcare;

- pierderea echilibrului şi a coordonării: alternanţa sau dispariţia reflexelor care ajustează poziţia corpului;

Alături de acestea pot apărea şi simptome non-motorii (oboseală, durere, exces de salivaţie, probleme de vorbire, constipaţie, tulburări de somn, incontinenţă urinară), simptome de ordin neuropsihologic, prezente la mulţi dintre pacienţi (depresie, anxietate, confuzie, apatie) şi simptome cognitive (afectarea memoriei, a atenţiei, dificultăţi în luarea deciziilor).

Mergi la medicul neurolog când observi primele simptome! Cel mai adesea primele simptome al bolii Parkinson apar în intervalul de vârstă 50 -70 de ani. În ultimii ani, s-a observat o scădere a vârstei la care este diagnosticată, una din 20 de persoane prezentând simptome în jurul vârstei de 40 de ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News