Cine şi-ar fi imaginat că cei din care ne tragem obişnuiau să mănânce carne de câine? Cel puţin aşa susţin cercetătorii.

Strămoșii noștri geto-daci aveau o mulțime de obiceiuri bizare. Dacă despre civilizația Cucuteni s-a dovedit științific că practica canibalismul, noile descoperiri arheologice de la Radovanu, Călăraşi ar confirma o teorie destul de ciudată: geto-dacii mâncau carne de câine.

Într-o expunere la Muzeul Judeţean Buzău, Adrian Bălăşescu și Valeriu Sîrbu, arheologi cu renume, au prezentat noile dovezi arheologice care atestă o serie de practici cel puţin bulversante pentru omenire şi vremurile de acum.

La faţa locului au fost găsite mai multe oase de câine marcate cu urme de cuţit, dovadă că le-a fost curăţată carnea de pe oase. Cu alte cuvinte, câinii erau consumați de geto-daci cel mai probabil atunci când nu aveau altceva de mâncare.

Teoria se bate cap în cap cu imaginea asocierii dintre daci și câini care erau consideraţi cei mai buni prieteni ai lor, dar şi paznici ai turmelor.

Fenomenul de cynofagie (obiceiul consumării cărnii de câine) a fost identificat doar la Radovanu şi Fundeni în perioada a doua a epocii fierului (La Tene – 300 – 100 îen), ceea ce demonstra că geţii consumau, ocazional, carne de câine. ”Pe de o parte, sunt mulţi câini înhumaţi sub case, sub vetre, fapt ce dovedeşte un ataşament al acelei familii sau al cuiva din familie. Pe de altă parte, în aceleaşi situri, în acelaşi timp, a existat consumul cărnii de câine. Oasele fragmentate, cu urme de lovituri, de tăiere ori de foc, descoperite în locuinţe, în gropi ori în stratul arheologic din aşezări, deseori împreună cu resturi de oase de la alte specii de animale, indică, indubitabil, consumul cărnii câinelui în alimentaţia curentă”, a declarat arheologul Valeriu Sîrbu, în cadrul unei sesiunii ştiinţifice despre alimentaţia geto-dacilor, organizată la Muzeul Judeţean Buzău, potrivit gardgegreport.ro.

Tot aici au mai fost descoperite resturi cu urme fine de cuţit. "Am găsit un femur întreg care la nivelul capului femural, cel care vine în coxal, apar urme de tăiere. Avem de asemenea un coxal cu multiple urme de tăiere, precum şi o vertebră cu urme de tăiere pe interior. Sunt urme fine, în general de la cuţit, şi urme grosiere, cele datorate unui satâr, topor. Urmele de descărnare sunt în general foarte discrete”, a precizat istoricul Adrian Bălăşescu, în cadrul aceleiaşi sesiuni.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News