Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Simfiziotomia, "metoda de tortură" practicată pe mame. Mărturia unei suprviețuitoare. Dr. Vlădăreanu: ”E absurd!”
Sursă foto: Pexels (Daryl Wilkerson Jr)
Simfiziotomia, o procedură chirurgicală care a făcut istorie, rămâne în actualitate prin victimele sale, fiind catalogată de ONU drept metodă de tortură.
Simfiziotomia este o incizie parțială a cartilajului simfizei pubiene, astfel încât cele două oase pubiene să se separe cu aproximativ 2 cm, permițând suficient spațiu pentru trecerea unui făt viu prins în pelvis în timpul unei nașteri naturale.
Această procedură trebuie făcută în combinație cu epiziotomie și livrarea instrumentală, scrie siteul celor de la Medecins sans Frontieres. După o astfel de procedură, complicațiile sunt multiple, iar mamei îi este indicat să se odihnească pe o parte (evitați deschiderea forțată a coapselor) timp de 7 până la 10 zile. Mobilizarea fizică este posibilă doar cu asistență din ziua 3 dacă femeia poate tolera disconfortul. Fără muncă grea timp de 3 luni.
Irlanda, țara cu cele mai multe cazuri
În Irlanda, o astfel de procedură a ieșit în afara legii, iar victimele, ajunse la vârsta senectuții, își spun poveștile de viață.
”Am fost în travaliu mult timp”, își amintește Mary. "Mă durea atât de mult încât strigam și răcneam. Eram isterică. Îmi amintesc că o asistentă m-a plesnit pe obraz și mi-a spus să mă adun. La un moment dat, bătăile inimii mele și ale copilului i-au îngrijorat. Așa că au chemat un medic să mă examineze.”
Când a sosit doctorul, a făcut ceva ce Mary nu poate uita. ”Mi-au dat o mască cu gaz, aer și o injecție și m-au dus într-o altă cameră, unde mi-au legat picioarele pe fiecare parte”, își amintește ea. ”Erau două asistente de fiecare parte a mea. L-am văzut pe acest doctor la capătul patului meu cu o chestie mare și lungă, argintie. Mi-au făcut o gaură în părțile intime, iar el a introdus chestia asta argintie și a tăiat osul pubian și l-a desfăcut pentru a lărgi pelvisul ca să nasc copilul”, a spus Mary, o victimă a procedurii pentru The Guardian, în 2014.
Femeile supuse acestei proceduri au experimentat de-a lungul vieții probleme de incontinență, disfuncții ale vieții intime, dureri în zona pelvină, probleme osoase, lipsa echilibrului și a mobilității. Nu toți copiii aduși pe lume astfel au supraviețuit. Supraviețuitoarele au fost reabilitate prin intermediul unor programe de recuperare fizică, iar unele dintre ele au primit compensații materiale.
Simfiziotomia a fost declarată metodă de tortură
În 2017, Națiunile Unite, prin intermediul Comisiei Împotriva Torturii au declarat simfiziotomia, mai ales practicată în fără consimtământul pacientei (asemenea cazului lui Mary, prezentat de The Guardian) este considerată o metodă de tortură. Documentul remis se numește ”Supraviețuitori ai simfiziotomiei”. Vezi documentul AICI.
Cum a început simfiziotomia?
Simfiziotomia a fost folosită pentru prima dată în secolul al XIX-lea. Pe măsură ce operațiunile prin cezariană au devenit mai sigure, utilizarea operației a scăzut în țările dezvoltate, scrie The Guardian.
Poate că unul dintre ustensilele folosite pentru ruperea cartilajului care unește pelvisul este cunoscută, deoarece în prezent are o cu totul altă întrebuințare: fierăstrăul. Inițial arăta asemenea unui mic cuțit pe marginea căruia stătea un lanț acționat de un mic mâner. Mișcând mânerul, micul fierăstrău pătrundea, prin incizia chirurgicală, pentru a desface cartilajul.
Simfiziotomia în România
Conform medicului Radu Vlădăreanu, o astfel de procedură nu a fost practicată în România în ultimele decenii. Medicul a numit procedura ca fiind ”istorică”.
”Ține de barbaria de început a obstetricii, nu are nicio legătură cu nașterea modernă. Nu cred că a practicat-o cineva în ultimii 100 de ani în România, habar nu am. Dar vă dați seama că nu te apuci să tai oasele ca să scoți copilul. E absurd! E o istorie care nu știu dacă merită amintită”, a spus medicul Vlădăreanu pentru DCNews.
Dând exemplul femeilor din Irlanda, reabilitate prin programe de recuperare fizică și compensații materiale, medicul a răspuns: ”Nu, nu știu să fi avut loc și sper să nu aibă loc vreodată”.
În privința faptului că Medecins sans Frontieres prezintă procedura în manualul de nașteri, dr. Vlădăreanu a spus:
”Nu în țările normale, civilizate, nu în sistemele de sănătate. Medici fără frontiere, zice și numele, ei merg fără frontiere, deci ajung în țări subdezvoltate unde nu există niciun fel de asistență și probabil că ar fi fost necesar vreodată, dar nu știu asta”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
