Atunci cand mecanismele democratice s-au anchilozat sau cand ele au fost reduse la minimum de o autocratie care se vrea dictatura, cetatenii unei tari incep sa actioneze ca niste radicali liberi. Au loc asa - numitele revolte spontane, care se pot transforma in stari revolutionare sau in stari anarhice. Se poate ajunge la un razboi civil si la disolutia statului. Ne aflam intr-un asemenea moment. Iar ceea ce se vede in strada nu este o simpla conjunctura legata de implinirea a 22 de ani de la evenimentele din decembrie ‘89.

“Iesi afara, javra ordinara”, “Jos Guvernul”, “Demisia, demisia”, “Nu va fie frica, ca Basescu pica”. Iata cateva dintre lozincile scandate de protestatarii din Piata Victoriei. Este adevarat, pentru moment, acestia sunt putini. Si le poate fi pusa in carca dorinta de a-si perpetua niste avantaje pe care legea le-a conferit pana in prezent revolutionarilor. Dar nu aceste trasaturi sunt importante. Ci continutul mesajelor pe care ei le transmit.

Este la fel cum s-a intamplat si in 21 decembrie 1989, in fata Intercontinentalului. Am avut sansa unica ca, impreuna cu doi confrati ziaristi, sa asistam la intreaga demonstratie. Nu avem pretentia sa fi fost vreunul dintre noi participanti directi. Ne-am facut pur si simplu meseria fara sa stim daca rezultatul va putea fi vreodata valorificat. Am notat atunci, cuvant cu cuvant, ceea ce strigau putinii demonstranti aflati in fata Intercontinentalului, consemnand si orele si minutele. Evolutia in ceea ce priveste aceste mesaje era uluitoare. La inceput, in cursul dupa - amiezii, oamenii cereau paine, perestroika si caldura. Mai tarziu, au inceput sa ceara democratia. Abia inainte sa se traga in protestatari, acestia au scandat “Jos comunismul”. A fost momentul de declic. O istorie intreaga a fost parcursa cu repeziciune, la nivelul mentalului colectiv, in numai cateva ore.

Cum pot fi legate cele doua momente care se petrec la distanta de 22 de ani? Nu este deloc complicat. Pe masura ce regimul Basescu a ajuns sa comita grave derapaje economice si sa instituie mecanisme antisociale, populatia, la randul ei, a inceput sa se radicalizeze. Daca un roman isi proiecta viata politica in urma cu circa un an, in sensul ca si unii si altii sunt rai dar alternanta la putere este necesara, in urma cu jumatate de an, ca actuala putere trebuie maturata pentru ca ii infometeaza cu cinism pe oameni, in timp ce exponentii ei fura ori prapadesc din prostie banul public, iata ca astazi asistam la un alt tip de discurs interior in capul romanului de rand. El incepe sa inteleaga ca Traian Basescu si regimul lui il priveaza de ceva mult mai important decat mancarea, caldura, scoala si sanatatea. Il priveaza de libertati. Iar protestul acum este mai adanc. Mai radical. Iar radicalii sunt liberi.

De ce sunt liberi radicalii? De ce ceea ce, in acest moment, este o simpla scanteie aprinsa in Piata Victoriei se poate transforma maine intr-o revolta populara de nestavilit? Dintr-un motiv foarte simplu. Dorinta de a stapani totul si de a ramane cu orice pret la putere a determinat regimul Basescu sa lupte instinctiv sau chiar deliberat impotriva oricaror mecanisme care asigura autoreglarea unei societati. Impotriva tuturor instrumentelor care garanteaza libertatea si democratia.

Citește mai mult pe Corect News

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News