Cu această ocazie, preotul Paul Iulius Negoiță a vorbit despre modul în care se moare astăzi, un mod pe care îl consideră nefiresc.

„De trei ori pe an în Biserica Ortodoxă se fac slujbe de pomenire generală a morților. O sărbătoare de familie, de familie reunită, pe care Valeriu Anania o considera în Rotonda plopilor aprinși ca având rădăcini dacice.

Este minunată răbdarea pe care o au cei prezenți la slujbă, martori ai rostirii sutelor de nume, din care fiecare își alege cu mintea, numele celor din lista și sufletul lui.

Departe de a fi desuete, rugăciunile pentru morți sunt din ce în ce mai importante, mai ales astăzi, când moartea nu mai vine ca altă dată, în casa și patul fiecăruia. Astăzi se moare în spital, ceea ce, reprezintă o mare traumă pentru cel plecat. Nu-și poate lua rămas bun. Moare printre străini.

Sunt tot felul de interpretări ale modului în care se moare astăzi. Este moartea în spital o moarte ușoară, sub tratament, sub sedative? Sau cea mai caldă plecare ar fi în mijlocul familiei, alături de cei ai casei? Evident, depinde și de afecțiune, dar...

Astăzi, vrem să-i salvăm sau să le alinăm suferința celor de lângă noi și-i ducem să moară la spital. Ne e frică de moarte și ne este frică să vedem murind.

Nu degeaba bătrânii cereau să moară pe perna lor. Căutau pacea, căutau căldura familiei, căutau să ia cu ei ultimele imagini cu chipul celor pe care-i lasă în urmă.

Oricât de bine ar fi îngrijiți, la spital se moare printre necunoscuți. Muribundul aude vocile și nu sunt ale familiei, aude planurile ce se fac cu el și nu poate interveni, aude discuțiile rupte de viața și momentul lui, purtate de angajații spitalului și își trăiește cu altă durere iminența morții.

Odată declanșate mecanismele morții, organismul are toate… setările ca să ușureze suferința, pentru ca plecarea să fie în pace. Totuși, modul în care se moare astăzi este departe de ceea ce are nevoie omul în acele ceasuri.

Dar, aceasta este… modernitatea. Ne-am înstrăinat unii de alții și murim cu adevărat singuri. Chiar dacă se învârt pe acolo oameni în alb și plecarea este monitorizată de tot felul de aparate, părăsirea lumii se face mai trist ca niciodată.

De aceea, cred că sâmbetele morților sunt mult mai importante decât au fost înainte. Sunt momente de recuperare a unui rămas bun neluat. Sunt momente de aprindere a lumânării de care poate cel plecat nu a avut parte, sunt momente de rugăciune pe care familia nu le-a mai avut, așa cum făcea cândva la capătul muribundului, pentru a-i ușura trecerea...

Deci, veniți de dați lumină celor plecați, mai ales dacă s-au dus de aici fără să apuce să vă mai vadă o dată!”, a scris preotul Paul Iulius Negoiță.

VEZI ȘI: Preotul Paul Iulius Negoiță: Observ un gest tot mai frecvent în fața icoanelor. Ar fi mai potrivit să faceți altceva dacă nu vreți să sărutați - https://www.dcnews.ro/preotul-paul-iulius-negoita-observ-un-gest-tot-mai-frecvent-in-fata-icoanelor-ar-fi-mai-potrivit-sa-faceti-altceva-daca-nu-vreti-sa-sarutati_903170.html

VEZI ȘI: Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță, despre Athosul din Buzău: Ce s-a întâmplat acolo e o minune! Mergeți și vedeți, indiferent de modul în care vă raportați la Biserică - https://www.dcnews.ro/prof-dr-paul-iulius-negoita-despre-athosul-din-buzau-ce-s-a-intamplat-acolo-e-o-minune-mergeti-si-vedeti-indiferent-de-modul-in-care-va-raportati-la-biserica_899494.html 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News