Salvarea economiei de piață prin eviscerarea macroului

Spusele domnului ministru tehnocrat Achim Irimescu devin pe zi ce trece mai interesante. Dacă la începutul manifestării sale în calitate de Casandra guvernamental îl bănuiam de intenții lobbiste în favoarea unor producători străini de tractoare sau brânzeturi, acum, după ultima sa declarție mă declar incapabil să înțeleg ce spune și mai ales de ce spune orice îi vine în  minte.

Dacă domnia sa ar fi venit la guvernare cu o cursă IRTA de la Adunații Copăceni aș fi înțeles și chiar aș aproba dorința de a deveni vedetă mediatică prin crearea de breaking news șocante dar domnia sa a sosit la guvernare cu avionul, direct de la Bruxelles după o carieră îndelungată în ministerul de resort și în diplomația românească. Iată de ce, nu comentez și nici nu îndrăznesc să contest profesionalitatea și expertiza domniei sale în ale agriculturii și industriei alimentare. Ceea ce mă determină să iau poziție publică față de declarațiile sale este pericolul pe care îl reprezintă spusele sale nu în calitate de specialist ci de ministru al guvernului român.

 În calitate de ministru, domnul Irimescu ne spune că tot ceea ce mâncăm este toxic sau chiar otrăvitor, fapt aplaudat de unii pentru ” curajul ” său de a dezvălui adevărul. Mai mult, unii simpatizanți declarați ai domnului ministru susțin că ceea ce face este în ton cu o directivă europeană care obligă anunțarea către populație a unui pericol descoperit prin analiza alimentelor.

 Ce putem spune în legătură cu aceste felicitări pe care le primește ministrul ? Putem spune ( cu scuzele de rigoare pentru vocabular ) că înțelepciunea populară consideră uneori curajul ca o formă de inconștiență și că acea des citată directivă ( ar fi corect să ni se spună și numărul ei) se referă la anunțuri făcute în urma unor analize corecte și confirmate a prezenței unor substanțe toxice în loturi de produse sau sortimente precis nominalizate . Nu putem să ascundem și să justificăm spusele domnului ministru în spatele unei directive europene deoarece domnia sa vorbește doar la general ( carne de 40 de ani, macrouri neeviscerate, roșii, citrice etc) fără a nominaliza lotul, transportul, comerciantul sau alte date precise de identificare.

A generaliza într-o declarație pe un culoar al parlamentului, condamnând produsul în globalitatea lui și nu lotul sau alt element concret și precis de identificare al cantității incriminate prin analize atestate legal este un atac direct asupra producătorilor și  comercianților și evident asupra consumului cu efecte panicarde asupra populației.

  O altă formă de generalizare ochiometrică este declarația prin care domnul ministru spune că ” Rămânia este o piaţă de mâna a zecea, nu se eviscerează, pentru că asta ar însemna mână de lucru. Aşadar, pentru România, se lasă aşa, se congelează în principiu, doar că, până ajunge să se congeleze, viermii pot să migreze în muşchi şi ăsta este un peşte contaminat".

 Oare la care piață se referă domnul ministru ? La Piața Matache, Piața Amzei, Piața Obor sau la piețele de cartier din multele orașe și orășele ale țării. Alea sunt de mâna a zecea sau se referă la ”piață” în sensul spațiului conceptual de întâlnire a cererii cu oferta.

Dacă se referă la piețele de cartier ar trebui să precizeze domnia sa unde se vine pește cu viermi ca să nu mai mergem pe acolo. Dacă se referă la ”piață” în sensul economiei de piață, atunci este mai grav. Dacă un ministru tehnocrat venit de la Bruxelles ne spune că ” economia de piață românească este de mâna a zece” atunci ar fi normal ca întreg guvernul să demisioneze și să lase pe alții să aducă piața măcar la mâna a noua. A recunoaște că ai acceptat să fi ministru la o astfel de ”piață” înseamnă că ești inevitabil de aceiași talie, adică un ministru de mâna a zecea.

  Cu o naivitate demnă de pensionarii din Cișmigiu, domnul ministru se întreabă:

 "Alţii con­trolează ce intră din România, noi de ce să nu controlăm ce primim de la alţii?"  Păi, de ce nu controlați domnule ministru ”? Spuneți că statul nu-și face datoria dar statul la care vă referiți este și guvernul din care faceți parte și chiar dumneavoastră personal.

  Comporamentul domnului ministru Achim Irimescu poate nici nu ar trebui comentat având în vedere gafele epocale pe care mulți minștri ai guvernului tehnocrat le fac zilnic dar reprezintă un studiu de caz în analiza activității tehnocate la data la care se va fi încheiat mandatul.

 Este un studiu de caz interesant deoarece arată ce daune poate aduce neînțelegerea de către o persoană ( chiar competentă) a cerințelor și responsabilităților pe care le cere un scaun ministerial.

 A fi ministru înseamnă responsabilitatea față de efectele imediate și viitoare a fiecărei declarații pe care o faci. Un ministru nu este nici un participant la un simpozion și nici măcar un om de bună credință care își permite să spună cu voce tare orice gândește. Orice cuvânt trebuie cântărit deoarece un cuvând de ministru este de o mie de ori mai greu decât cuvântul a milioane români.El poate schimba comportamente și atitudini atât la nivelul cetățeanului de rând cât și la cel al actorilor economici români sau străini.

 Domnul Achim Irimescu , devenind din funcționar ministru, ar trebui să știe că ceea ce spune nu se mai adresează câtorva colegi de la Reprezentanța României la UE ci unui întreg popor care așteaptă de la domnia sa nu constatarea unor nereguli ci soluții pentru eliminarea acestora. Un ministru se autentifică nu prin constatare ci prin soluționare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News