Școlit în SUA, întors în România, s-a specializat în sociologie politică și înțelege foarte bine dedesubturile unei societăți pierdută în etichete ideologice, sociologul Barbu Mateescu vorbește despre rolul președintelui în societatea românească. 

Iată dialogul din podcastul Avangarda:

Ionuț Vulpescu: Ați scris cândva un eseu despre președinții României, care sunt aleși pe un record de voturi. Sigur, cele 14 milioane pe care președintele Iliescu le obține în anii 90 sunt irepetabile. Contextul istoric era altul. De ce își urăsc Românii președintele, așa cum spui tu? 

Barbu Mateescu: Pentru că le atribuie un rol pe care ei, constituțional, vorbind, nu îl au. Inclusiv votanții lui Călin Georgescu vorbesc despre schimbarea modului în care funcționează statul. E foarte greu pentru președinte să facă asta. Președintele poate să facă asta indirect. Și aici e o problemă legată de modul în care a fost alcătuită Constituția. Așa cum ea a fost gândită, ne îndreptam....ea, de fapt, este o republică în mare măsură parlamentară. Mă gândesc în special la Franța. Prin comparație, președintele nostru nu poate să demită primul-ministru și o mulțime de alte lucruri.

I.V.: Franța e o Republică prezidențială.

B.M.: Dar pentru prima dată, în 1990, pentru prima dată, de fapt vreodată, românii puteau să-și aleagă liber președintele. Și era foarte greu pentru clasa politică să ia acest drept. Și atunci a rămas votul popular pentru președinte. Nu? Ca președintele, care este mai degrabă simbolic, să fie numit de către parlament, cum e cazul în orice republică parlamentară. Și din cauza... ce se întâmplă, este că partidele sunt tot timpul înglodate cu... Ei sunt cei care politizează. Din cauza lor funcționează prost sănătatea și economia și așa și mai departe. Și președintele totdeauna rămâne drept așa, un fel de sursă de rejuvenare. Și, evident, președinții nu pot livra. În primul mandat, toți președinții, cu excepția lui Ion Iliescu, care are o rută mai complicată, dar se vede și la Băsescu și la Iohannis, în primul mandat, obsesia principală a președintelui este să fie reales. Și, nu întâmplător, vedem și la Băsescu și la Iohannis tot felul de acțiuni populare și populiste și de succes, apropo. Iar în al doilea mandat, încep niște priorități care sunt cum să spun, complet secundare. N-au nicio legătură cu populația Dezinteresul președintelui față de ce gândește populația este imens. Nu le pasă că ajung să aibă scoruri de credibilitate cu o singură cifră. Deci, ai peste 90% care nu au încredere în președinte, pentru că își urmează alte ambiții, după care, în mod foarte ciudat, se trezesc că vor să-și pună succesor. După ce și-au distrus capitalul politic, întorcând spatele populației, într-un fel sau altul. Și, deci, este și o parte de vină la președinți, dar și așteptările românilor, apropo de președinte, sunt foarte mari. De exemplu, nu ar fi foarte ușor, în cazul în care avem un președinte care nu este Crin Antonescu, și este dintr-o opoziție, oricare din ele. Ar fi destul de greu pentru președinte să managerieze o cădere a guvernului și să pună un guvern nou. Nu ar fi ușor, dar ce fel de mandat ar avea acel președinte, repet, al unei opoziții, când se află într-o situație de conflict cu guvernul, când nu poate să implementeze niște lucruri? Deci, și așteptările, uneori, sunt foarte mari. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News