România a învins Kosovo, scor 2-0, în faţa a 29.000 de suporteri pe Arena Naţională. O victorie care poate părea facilă, cel puţin din statistici. Dar care a fost departe de aşa ceva, pe teren. 

Pe statisticile de după meci, România arată ca o echipă mare. 66% posesie, 21 de ocazii de gol, faţă de doar 7 ale kosovarilor, 8 şuturi pe poartă, 7 pe lângă poartă. Prin comparaţie, Kosovo a avut doar trei pe poartă şi două pe lângă poartă. Ce să mai, am fost pe ei tot meciul. Doar că, din stadion, meciul a arătat altfel. 

În prima repriză, înainte şi după suspendarea temporară a meciului din cauza unor bannere jenante, tricolorii au aruncat mingea pe sus, au dat cu capul în ea, au plimbat-o de la stânga la dreapta... şi cam atât. Fotbal puţin, ocazii şi mai puţine. Norocul României s-a numit Radu Drăguşin, pentru că fundaşul celor de la Genoa a scos o minge de pe linia porţii, după ce Andrei Burcă a trimis, fără să se uite prea mult, o minge înapoi la portarul Horaţiu Moldovan şi i-a lăsat pe kosovari în poziţie clară de gol. 

Înainte ca Vedat Muriqi să fie eliminat pentru cumul de cartonaşe galbene, România a jucat şi ea în 10 oameni. Atacantul României, George Puşcaş, pe teren în primele 45 de minute, nu a reuşit să se întoarcă cu faţa spre poartă. Nici măcar nu a reuşit să îşi pună colegii în poziţie mai bună. A fost acolo, în faţă, dar părea mereu defazat. 

În repriza a doua, a intrat Alibec şi meciul a părut că s-a animat. Măcar un pic. Alibec a avut ceva mai mult curaj decât omul pe care l-a înlocuit, Puşcaş, şi a şutat spre poartă. Ocazie pentru România şi fanii tricolori deja fremătau pe scaune. Îşi doreau un gol, după ce meciul a fost oprit aproape o oră. 

Florinel Coman a scos şi un penalty, spre final, dar Nicuşor Stanciu l-a irosit, cu un avânt foarte scurt şi o execuţie slabă şi previzibilă. Norocul lui a fost că şi-a spălat păcatele cu golul venit după minutul 80. Inspiraţia lui Moruţan acolo, care a reuşit să pună mingea în careu şi, cum necum, ea a ajuns la Stanciu. Gol şi 1-0 pentru România. 

De acolo, însă, meciul a luat o turnură pe care am văzut-o de prea multe ori. Ca şi în partida cu Israel, ai noştri s-au retras câteva zeci de secunde, moment în care kosovarii, în 10 oameni, au venit peste noi. Doar norocul şi Horaţiu Moldovan au salvat naţionala de la primirea unui gol egalizator, care ar fi transformat uralele mulţimii în huiduieli. 

Printre ocaziile celor din Kosovo, a mai scăpat şi Alibec singur spre poarta adversă, dar a şutat la vreo doi metri pe lângă bară. Din nou, era singur cu portarul, el fiind atacant... Of, unde e un Viorel Moldovan când ai nevoie! 

Valentin Mihăilă a marcat în minutul trei al prelungirilor şi atunci am fost sigur că vom câştiga. Cu noroc, ar trebui să avem bărbăţia de a recunoaşte. Puteam primi gol încă din prima repriză, după gafa lui Burcă, puteam primi gol imediat după ce am marcat, noroc cu Moldovan. Şi puteam pierde cu 0-3, din cauza a cel mult 200 de suporteri şi a unei pânze. Dar am câştigat, şi păstrăm o şansă mică de a merge la Euro 2024. Unde, aşa cum spunea şi Răzvan Marin, avem şanse mari să ne facem de râs jucând aşa. Dar măcar ne facem de râs acolo, nu la TV. 

*acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News