Returul semifinalei dintre Manchester City şi Real Madrid se anunţa a fi spectaculos, dar nu cred că se aştepta cineva la un duel atât de dezechilibrat. Exceptând rachetele trimise de Toni Kroos şi David Alaba, una în bară şi una în palma lui Ederson, Real Madrid nu a avut nicio reacţie pe Ettihad. 13 pase în primele 15 minute, un joc nu numai haotic, ci fără orizont, fără direcţie, şi panică. Totul în faţa unui Manchester City care presa la 16 metri de poarta lui Courtois cu cinci jucători şi se apăra cu restul de şase la mijlocul terenului. 

Mi-a atras atenţia chiar şi o replică amuzantă a unui comentator din zona arabă, în momentul în care a ajuns o minge şi la portarul lui Manchester City, Ederson: "Iată. putem fi liniştiţi, Ederson trăieşte, e încă pe teren". Asta şi pentru că jocul era atât de mult înclinat înspre poarta lui Thibault Courtois încât nu se vedea jumătatea de teren în care se afla Ederson. 

Real Madrid, după 10 ani în care a câştigat pe plan european totul, ba chiar şi de trei ori la rând, şi-a dat ultima suflare pe terenul lui Manchester City. A arătat clar că este nevoie de un schimb de generaţii şi că experienţa lui Modric, Kroos şi Benzema nu mai este suficientă, nici măcar în combinaţie cu entuziasmul lui Vinicius jr, Rodrygo sau Camavinga. 

Don Carlo Ancelotti, un antrenor iubit de jucătorii săi, a părut lipsit de soluţii şi învins de propria-i vanitate. Dacă în tur a reuşit să îl anihileze complet pe Erling Haaland, maşinăria norvegiană de goluri, prin titularizarea lui Rudiger în centrul defensivei, la retur a făcut o greşeală care s-a dovedit fatală: l-a titularizat pe Eder Militao, care nu doar că nu l-a putut ţine mai deloc pe Haaland, şi-a mai băgat şi mingea în propria poartă. Doar Courtois a reuşit să îi ţină piept norvegianului, care rămâne fără gol în poarta lui Real Madrid. Încă! 

Regina a căzut, trăiască regina? 

Manchester City a încântat din primul până în ultimul minut contra lui Real Madrid. O echipă croită nu doar pe un joc de pase plictisitor, ci pe un joc de pase direct şi un pressing ucigător, Manchester City a dat impresia că poate juca contra oricui fără să transpire. Claritatea cu care jucători precum De Bruyne, Rodri, Stones, Foden sau Bernardo Silva văd spaţiile de pasă, atât când au mingea cât şi când nu o au, a părut de pe altă planetă. Mingea părea că ascultă doar de jucătorii lui Guardiola, în timp ce de Galactici fuge şi se ascunde. 

Singurul care a limitat proporţiile scorului a fost Courtois, portarul madrilenilor, dar nici măcar el nu a avut ce face la golurile lui Bernardo Silva din prima repriză, autogolul lui Militao şi golul lui Julian Alvarez din a doua repriză. 

Acum, Manchester City pare că a scăpat de toate ameninţările serioase şi că se pregăteşte să se încoroneze regină a Europei. Şi, dacă o va face, o va face complet meritat. A jucat cel mai frumos fotbal al sezonului, şi-a demolat toţi adversarii şi pare că a învăţat din greşelile trecutului. În calea "cetăţenilor" mai stă doar Inter Milano, însă fără să pară vreo sperietoare. 

Finala de pe 10 iunie de la Istanbul va pune faţă în faţă un Goliath, îmbrăcat în tricoul albastru deschis al lui Manchester City, şi un David, îmbrăcat în albastrul şi negrul lui Inter. Cine va câştiga... nu poate prezice nimeni cu exactitate. Manchester City este clar favorită, şi are toate şansele să încline din nou terenul într-o singură direcţie. 

Dar numai în locul lui Guardiola nu aş vrea să fiu acum. Pentru că el trebuie să se asigure că jucătorii săi nu vor privi Inter Milano ca pe o pradă uşoară. Ar fi greşeala sezonului, iar visul investitorilor de la Manchester City de a ridica "urecheata" s-ar putea nărui cât ai zice... Dzeko! 

*Acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News