Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Psihologul Simona Trifu, despre terapia prin scris. „Sunt pacienți care umblă cu jurnalul în brațe”
Simona Trifu, medic primar psihiatru, conferențiar universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, a vorbit la DC News despre rolul scrisului, inclusiv ca formă de terapie în situații limită.
”Rolul scrisului îl putem discuta, inclusiv din perspectivă istorică. Gândiți-vă la ziariștii de război, precum Martha Gellhorn. Oamenii scriau și în tranșee. Gândiți-vă la Jurnalul Annei Frank, oameni care scriu pentru a supraviețui. Când viața te confruntă cu momente de criză existențială, războaie, catastrofe... a reuși să scrii este pulsiunea de viață. Te lupți pentru supraviețuire când totul este la limită.”, a spus Simona Trifu.
”Restul exemplelor: Scrii pentru că ai nevoie să scrii pentru ceilalți, să elaborezi teorii, literatură, fie în domeniul profesional în care activezi sau pacienții sunt puși să scrie. Sunt forme de terapie în care persoana este rugată să descrie. Omul vine la terapie cu ceea ce are atunci, dar poate cu o zi înainte a fost altfel. Prin urmare, sunt învățați prin scris, jurnalul devine cel mai bun partener. Sunt pacienți care umblă cu jurnalul în brațe pentru că jurnalul îi reprezintă pe ei. Am avut pacienți pe care îi invitam la studenți și îmi spuneau: Îmi permiteți să îmi iau și jurnalul? Asta e tot ce am scris eu. Îmi permiteți să le arăt?. Se identificau cu ceea ce au scris, partea de trăire era importantă, mai puțin partea artistică. Acolo erau fragmente, fragmente, fragmente de eu, care așteptau să fie reunite de cineva!”,a mai declarat Simona Trifu, medic primar psihiatru, conferențiar universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, la DC News.
Video
Citește și - Este depresie când nu ne atingem obiectivele? Dr. Simona Trifu, explicaţii la DC NEWS. Când începe şi cum se manifestă
"Doamna profesor, astăzi am pus o temă pe care poate ar fi bine să o explicăm. Dacă puteţi, să ne daţi câteva detalii ca unor muritori de rând. Pentru că vorbim de depresie la modul general, spunem că dacă pe cineva l-a stropit autobuzul, l-a băgat în depresie, dacă nu îi ies cuiva obiectivele propuse, spunem că intră în depresie. E depresia chiar aşa? Circulă pe lângă noi sau e ceva mai grav?", a întrebat Flaviu Predescu.
"Poate că e chiar binevenit să începem cu această definiţie, pentru că într-adevăr termenul de depresie este foarte mult folosit şi, la un moment dat, apropo de legătura cu literatura, ştim toţi un areal terminologic foarte bogat: deprimare, tristeţe, stare sufletească de rău. Şi atunci ne punem problema următoare: unde se termină acest areal? Nu cred că e om care să nu fi trăit câteva ore de deprimare. Şi unde începe depresia?
Din punct de vedere corect al terminologiei ştiinţifice, noi avem ceea ce se numeşte dispoziţie. Asta reprezintă starea noastră afectivă. O dispoziţie proastă poate să aibă oricine câteva ore. Dacă această stare de fond, dispoziţia, se prăbuşeşte, atunci vorbim de depresie. Mai sunt nişte criterii. Ea trebuie să reprezinte o schimbare semnificativă pentru cum sunt eu. Poate eu nu îmi dau seama, dar cei apropiaţi mie mă fac atent la faptul că e ceva în neregulă.
Citește mai mult AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
