Redăm dialogul, pe acest subiect, dintre Radu Golban și invitatul său - profesorul Amos D. Korczyn:

RG: Ne puteţi spune câteva cuvinte despre susceptibilitatea genetică în ceea ce priveşte Alzheimer şi demenţă? Ce ştim despre asta? În ce măsură, spre exemplu, studiile doctorului Gajdusek despre susceptibilitatea genetică legată de transmisibilitatea demenţei sunt încă valide în acest moment? 

AK: În primul rând, trebuie să separăm diferitele tipuri de boli Alzheimer. Există tipuri ale bolii Alzheimer depistate la persoane tinere, spre exemplu există persoane care dezvoltă diferite tipuri ale bolii în jurul vârstei de 40-50 de ani, începutul vârstei de 60 ani, sunt destul de rare cazurile, însă, sunt foarte importante, pentru că în aceste cazuri, factorul genetic este prevalent. Deci, o persoană care vine la mine cu modificări clinice şi pe care o suspectez că ar suferi de boala Alzheimer, iar această persoană are 50 de ani sau în jur de această vârstă, este întrebată mereu despre istoricul familial şi rezultă că, în multe cazuri, există un părinte, un frate, care a dezvoltat, de asemenea, boala la o vârstă tânără. Iar în aceste cazuri putem identifica problema genetică a acestor pacienți, este o mutație în una sau mai multe gene, asociate în procesarea acestei proteine pe care ai menţionat-o, proteina amiloid-beta.

Dar acest lucru se întâlnește în cazul unui număr mic de pacienţi. Iar dacă un pacient vine cu modificări care reprezintă indicatori sau diagnostic ai bolii Alzheimer, care au vârsta de 70-80 de ani, sau peste această vârstă, atunci nu există un factor de risc genetic important, cu excepția unei singure gene, şi anume gena apoliproteina E, care apare la oameni sub 3 forme diferite, iar una dintre ele este APOE4. Oamenii care poartă APOE4 au primit-o cu siguranţă pe cale genetică de la unul dintre părinţi iar aceștia sunt mai predispuși să dezvolte ei înşişi boala Alzheimer. În jur de 50% dintre pacienţii care au boala Alzheimer într-un stadiu avansat, au o formă legată de dezvoltarea acestei apoliproteine, APOE4. Aşadar, acesta este un marker genetic important, dar încă nu ştim cum funcţionează şi nu există încă niciun fel de terapie specifică persoanelor care poartă gena APOE4. Deci, este o observație interesantă, dar nu are încă importanţă clinică, în sensul în care ne poate ajuta să rezolvăm problema sau să vindecăm sau să ameliorăm boala acestor oameni. 

VEZI AICI MAI MULT:

VEZI ȘI: Boala care face ravagii la nivel mondial din cauza creșterii accelerate și periculoase. Prof. Amos D. Korczyn: Dacă nu acţionăm, viitorul nu arată foarte bine

Profesorul Korczyn a absolvit Școala de Medicină a Universității Ebraice–Hadassah din Ierusalim în 1966, unde a obținut, de asemenea, o diplomă de master în farmacologie (cum laude) în 1966. Are pregătire în domeniul neurologiei la Spitalul Beilinson și la Spitalul Național de Boli Nervoase, în Londra. Din 1981 până în 2002 a fost președinte al Departamentului de Neurologie al Centrului Medical Tel-Aviv și în funcție la Catedra Sieratzki de Neurologie de la Universitatea din Tel-Aviv, între 1995-2010. Dincolo de acestea, profesorul Korczyn are un interes deosebit pentru bolile neurodegenerative. El a scris sau a fost co-autor a peste 700 de articole în reviste recenzate de colegi, precum și multe capitole din cărți. A editat mai multe cărți și Ediţii speciale în reviste și este editor regional al Jurnalului Bolii Alzheimer. Este şi a fost membru al Consiliului de Redacție a 20 de reviste internaționale și a organizat mai multe conferințe neurologice, în principal în domeniul demenței. Şi nu în cele din urmă, profesorul Korczyn este președintele Consiliului medical științific al Asociației Israeliene pentru Boala Alzheimer (EMDA), membru al Internaționalei Bolii Alzheimer (ADI) și a fost președintele Comitetului de cercetare WFN pentru neurofarmacologie clinică. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News