În noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele Tratatului de la Varșovia (Uniunea Sovietică, Republica Democrată Germană, Ungaria, Bulgaria și Polonia) au invadat Cehoslovacia, punând capăt perioadei de liberalizare cunoscută ca Primăvara de la Praga. România și Albania nu au participat la invadarea Cehoslovaciei. 

În dimineața zilei de 21 august, 1968, cehii și slovacii s-au trezit sun ocupația celor cinci țări membre ale Tratatului de la Varșovia, excepție făcând România și Albania, ceea ce a însemnat sfâșitul "Primăverii de la Praga". 

 

Perioada premergătoare invaziei Cehoslovaciei

 

Cehoslovacia trecuse, după anii '60 printr-o criză fără precedent, fapt ce a dus la  înlocuirea lui Antonín Novotný de la conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia. La începutul lui  ianuarie, 1968, în fruntea partidului a fost numit  Alexander Dubček, care în luna aprilie a lansat un program de liberalizări și reforme care includeau, printre altele, o libertate mărită a presei și posibilitatea unei guvernări multipartinice. Acest program includea, de asemenea, planuri pentru o federalizare a Cehoslovaciei în două națiuni, cehii și slovacii, cu drepturi egale.

Deși programul prevedea clar că aceste reforme trebuiau să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist, presiunile populare au condus la implementarea imediată a unor reforme. Au apărut, astfel, o serie de acțiuni radicale pentru acea perioadă: în presă au apărut declarații antisovietice; Social Democrații au început formarea unui partid separat; au fost create noi cluburi politice independente. Membrii conservatori ai Partidului Comunist au cerut măsuri represive imediate, dar Dubček a preferat o conducere moderată a partidului, anunțând că la Congresul Partidului din luna septembrie vor fi încorporate în statutul partidului planurile unei legi de federalizare și va fi ales un nou Comitet Central.

 

Doctrina Brejnev - subordonarea propriilor interese intereselor Blocului Comunist

 

Se vorbea deja despre un "socialism cu faţă umană". În urma acelor reforme propuse,  pe 3 august, Uniunea Sovietică, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria, Bulgaria şi Cehoslovacia, fără România, au semnat Declaraţia de la Bratislava.

Aceasta reafirma atașamentul nemăsurat față de doctrina marxist-leninistă și declara război împotriva ideologiei "burghezo-moșierești" și a tuturor forțelor "antisocialiste". Uniunea Sovietică și-a declarat intenția de a interveni în orice țară a Pactului de la Varșovia, dacă se va stabili un sistem burghez multipartinic.

Politica Uniunii Sovietice de a cere guvernelor socialiste ale statelor-satelit să își subordoneze propriile interese naționale intereselor Blocului Comunist (prin acțiuni militare, dacă era necesar) a devenit cunoscută sub numele de Doctrina Brejnev.

 

Ocupația Cehoslovaciei

 

În urma nemulțumirilor față de reformele  cehoslovace, sovieticii au pus în practică invazia țării. În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați).

Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova, alături de alți lideri reformiști, fiind acuzaţi de demersuri contrarevoluţionare.

Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme.

Nicolae Ceaușescu, văzut ca un erou

 

 

Nicolae Ceaușescu condamnând, la 21 august, 1968, de la tribuna CC al PCR, invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia 

În acele zile, țările occidentale  s-au rezumat la a critica invazia Cehoslovaciei, acestea fiind în imposibilitatea de a provoca  forțele militare ale Pactului de la Varșovia în plin  Război Rece.

Totuși, neașteptat pentru acea perioadă, Nicolae  Ceaușescu, opozant ferm al influențelor sovietice și susținător declarat al lui Dubček, a ținut în ziua invaziei un discurs public la București, unde a criticat politica sovietică în termeni neobișnuit de duri, fapt ce a dus la consolidarea imaginii României și a lui Ceaușescu  pentru următorii ani.

În urma evenimentelor din Cehoslovacia, parada de 23 August de la București nu a mai avut loc, dar un grup  de studenți au protestat în fața Ambasadei URSS din Bucureși, declara pentru DC News sriitorul Dan Ceachir.

În 1989, Partidul Socialist al Muncitorilor Maghiari şi-a cerut scuze pentru participarea la invazia din 1968. Ulterior invazia a fost condamnată și de Polonia,  Germania de Est şi Bulgaria, iar Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice a numit invazia o greşeală într-o declaraţie semnată la finalul anului 1989.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News