Statutul social precar nu reflectă bogăția sufletească pe care o au unii oameni. Este și cazul a a doi parteneri de viață, a căror poveste ne-a fost împărtășită de Elena Copaciu, șeful secției ATI de la Spitalul Universitar din București.

Autor: Dr. Elena Copaciu

Pentru a proteja identitatea celor doi am dat nume fictive.

”Acum citeva luni a fost internata la noi Maria, o pacienta de 41 de ani, mama a 4 copii, gravida cu al cincilea, cunoscuta pina atunci cu o boala psihica si care a intrat brusc in coma, facind o complicatie severa de ultim trimestru de sarcina, eclampsie. am crezut ca e doar atit, dar, S-a facut operatie cezariana in urgenta, a avut nevoie de suport masiv de terapie intensiva, a dat o lupta grea cu o hemoragie cerebrala, care complicase evolutia eclampsiei si pentru care s-au efectuat proceduri intracraniene in mai multe rinduri( tratamentul endovascular angiografic al vasospasmului secundar hemoragiei cerebrale- un tratament de ultima ora si pe care nu cred ca il fac multe spitale din tara). Statisticile medicale nu erau de partea ei. s-au aplicat protocoalele terapeutice pentru diagnosticele sale.

In tot acest timp a fost vizitata si sustinuta de partenerul sau de viata, dl George, un om tare simplu dar foarte inimos care a impresionat pe toti cei care l-au intilnit. venea de citeva ori pe zi si o tinea de mina. a plins mult linga ea. Cind a semnat consimtamintul pentru operatia cezariana a scris "tatal copilului din burta"!, nefiind casatoriti legitim.

Impreuna cu asistenta sociala a spitalului a vizitat in fiecare zi copilul la sectia de nou nascuti si a luat lectii, tremurind tot de emotie si cu fruntea acoperita de sudoare, de ingrijit sugarul! Se incuraja singur si spunea cu voce tare:" trebuie sa am grija de fetele mele!"

Între timp a mai venit in vizita un tinar domn, elegant, decent, instruit, nimeni altul decit fiul cel mai mare al Mariei! student la Academia de Politie. Ne- asigurat de tot sprijinul sau pentru ingrijirile mamei. Am aflat apoi si despre ceilalti frati, aflati intr-un centru de plasament al primariei de sector, copii tare buni, cuminti si silitori, foarte apreciati de educatorii lor. Cei de la primarie, ca si noi, eram disperati pentru ca acesti copii primisera un premiu pentru performantele lor, o tabara in Belgia, dar riscau sa nu poata pleca deoarece mama nu putea semna declaratia notariala prin care ei puteau trece granita!

Dar ca prin minune, cind ne apropiam de deadline-ul acestei plecari, dupa saptamini de coma, Maria devenit constienta si a putut semna in fata notarului! Starea sa s-a ameliorat treptat si a plecat acasa cu o hemipareza. Astazi George a venit cu copilul la control oftalmologic( pentru ca a stat la ultraviolete dupa nastere si are programte controale la 3 luni pe care le respecta cu sfintenie!) si a povestit asistentei sociale ca Maria a recuperat din pareza, ca se poate deplasa prin casa si acum este si pentru el mult mai usor si era in continuare tare mindru de "fetele lui!"

Este o lectia formidabila de viata, solidaritate, devotament, atitea valori umane in omul acesta simplu, George si Maria lui! este ceva complet diferit de ce vedem la TV zilnic, dar acesta este privilegiul meseriei de medic de reanimare! la granita dintre a fi si a nu fi nu incape disimulare, oamenii se arata asa cum sunt in realitate, mesajele nonverbale sunt cod de comunicare mai important decit vorbele, iar ca medic nu poti explica ce simti cind Floricel vine cu copilul la control!”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News