În multe cazuri, un copil, respectiv un elev, reacționează într-un mod nepotrivit la cele spuse de către părinte/dascăl, deși nu este niciun indiciu că ar fi vorba despre vreo eroare. Acel "mic detaliu" care determină un asemenea răspuns este de fapt felul în care este spus.

Potrivit profesorului universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educație, este vorba despre paralimbaj: viteza cu care vorbim, înălțimea tonului, volumul, folosirea pauzelor – pe scurt tot ce ține de calitatea vorbirii, și, uneori, același lucru poate să reprezinte cu totul altceva dacă vorbitorul accentuează un aspect sau altul din mesaj.

Pentru a testa cât de important este tonul unei afirmații, dincolo de cuvintele folosite, orice părinte sau dascăl poate apela la experimentul propus de Hasson (2012). Încercați să accentuați cuvintele scrise subliniat și să vedeți dacă înțelesul afirmației se schimbă, având în vedere că "oamenii au nevoie de câteva secunde pentru a procesa ceea ce tocmai s-a spus", iar ulterior să reveniți la problema de fond: în ce ton a fost transmis mesajul celui mic și ce a înțeles copilul din el:

1. Nu am spus că tu ești prost

2. Nu am spus că tu ești prost

3. Nu am spus că tu ești prost

4. Nu am spus că tu ești prost

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News