Un bun educator trebuie să știe când și cum să folosească "armele" din arsenalul persuasiunii, însă, întotdeauna se va naște întrebarea unde este granița între pozitiv și negativ, între bine și rău, între o strategie nevinovată de persuasiune și manipulare.

Pentru cei care se întreabă adeseori dacă profesorul este un manipulator sau dacă este, o face coștient sau nu își dă seama de impactul acțiunilor lui, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, amintește că manipularea, în definiția lui Clayton (2013) este momentul în care „intenționezi să constrângi pe cineva, dar îți ascunzi intenția lăsând impresia liberei alegeri".

Părinți de succes: Cum recunoști profesorii de neînlocuit

În plus, specialistul în Educație, oferă și câteva exemple edificatoare ale manipulării elevilor de către profesori: 

- Recursul la sentimentul de vinovăție și la șantajul emoțional: „Dacă nu îți faci tema toată clasa o să primească o notă mică din cauza ta!"

- Invocarea vanității: „Ești foarte inteligent, dacă faci un proiect de 50 de pagini o să le arăți tuturor că ești cel mai tare!"

- Inducerea unui sentiment de teamă: „Dacă nu faceți liniște în clasă o să vă dau o lucrare de control grea la care o să luați toți nota 4!"

- Exploatarea dorinței de a fi acceptat, agreat sau iubit: „Sunt sigur că n-ai vrea să ne dezamăgești pe toți: eu profesorul, părinții tăi, bunicii, colegii din clasă sperăm toți ca tu să faci ASTA (iar ASTA este ceva ce nu-i place și nu-i aduce nimic bun copilului – spre exemplu „să tacă pentru că deranjează ora")

În consecință, manipularea nu are ce să caute în sala de clasă, în relația dintre profesor și elev, întrucât chiar dacă poate oferi rezultate pe perioade scurte, costurile pe termen lung sunt imense. 

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News