Maniu spunea că, în politică, numai boul e consecvent. Culmea inconsecvenței este candidatul etern, ajuns în politică de la oi. Gigi Becali a încercat toate variantele posibile, s-a aliat, ori a susținut, pe rând, tot ce se putea susține. Este o culme a traseismului, fiindcă nu sare dintr-o parte în alta singur, ci cu toată turma, adică partidul pe care îl păstorește.

După ce l-a susținut pe Geoană, a sărit în tabăra lui Băsescu, a curtat PDL, apoi s-a alit cu un inamic vechi al președintelui, respectiv Corneliu Vadim Tudor. Ultima declarație de care îmi amintesc este că va face tot ce-i spune fratele mai mare. Chiar i-a cerut ordine lui CVT.

După nici o lună, l-a lăsat baltă. Pe o scenă atât de complicată cum este cea electorală, la București, nu-mi dau seama dacă noua fractură, din tabăra opoziției la Opoziție, va avea vreun efect legat de fragmentarea voturilor etc.

Dar pot să mă gândesc la un efect colateral: o lovitură la adresa lui Dan Diaconescu și a partidului său. Sunt multe asemănări între acești candidați exotici, antisistem, apăruți în politică pe seama notorietății dobândite în alte domenii (sport/mass media).

Cât de consecvent este Dan Diaconescu nu putem ști. Dar  Becali umple de ridicol toată seria de Păcali din politică, inclusiv cel mai recent dintre modelele acestei mărci.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News