Pe Ortodoxia tinerilor.ro a fost postat un articol despre păcatul de a avea Facebook și capcanele în care cădem cu toții din cauza rețelei de socializare.

"Am început lupta cu patima numită "facebook".

Făceam pauze lungi de a intra pe facebook ocupându-mi timpul cu lucrul la câmp. Îmi puneam telefonul închis într-un sertar şi aşa l-am ţinut aproape o vară întreagă. Şi iar venind la Cluj tentaţia era mare dintr-o lipsă de ocupaţie şi socializare. Am început să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute în această problemă, de a renunţa la facebook. Am încercat şi să fac pauze dar nu mergea, era acolo, era activ, mă tenta. Cu timpul şi doar apropierea de laptop era un stres şi deveneam agitată simţind duhul care se ascunde în spatele acestui simplu click.

Pentru unele persoane pare că exagerez. Dacă cineva poate intra pe internet, pe facebook să stea puţin să îşi ia doar ce este folositor sufletului şi să iasă mă bucur pentru acest om. E foarte greu ca să nu zic imposibil. Este un fel de teren minat. Este un drog. Expunem sufletul la atâta informaţie. Fiecare îşi scrie trăirile, speranţele şi fricile acolo. Informaţia este răstălmăcită, unul postează ceva altul înţelege altceva. Unul pune o poză sa se laude, alţii 200 de prieteni care probabil sunt supăraţi îl invidiază. Altul care e supărat îşi scrie supărarea acolo iar alţii fie se bucura, fie devin şi mai depresivi. Imagini care se întipăresc în mintea noastră, prea multe şi de cel mai multe ori prea vulgare şi nu ne dăm seama de ce apar apoi când ne aşteptam mai puţin, cum ar fi în timpul rugăciunii.

[citeste si]

Imaginaţia este la ea acasă, în primul rând când te aşezi în faţa calculatorului şi intri pe facebook, uiţi de tine şi de Hristos care este aici şi acum, şi deschizi portiţe spre tot felul de închipuiri, ce ar fi dacă ar fi... spre exemplu vezi pe cineva care a fost în vacanţă în Hawaii şi pe lângă faptul că îl invidiezi începi să te gândeşti cum ar fi dacă ai merge tu în vacanţă acolo sau nu, tu ai merge în alt loc mai scump şi mai frumos decât acela şi cu cine ai merge. Ei..., dacă nu ai însoţitor îţi imaginezi unul aşa perfect şi dacă ţi-ai pune poză cu el pe facebook cam câte like-uri ai primi şi cine ştie câte portiţe deschizi, încât atunci când închizi calculatorul tu încă visezi... Îţi imaginezi şi Hristos este lângă tine dar tu deja eşti departe în Hawai şi prezentul începe să te incomodeze şi devii chiar nervos când îţi dai seama că n-ai bani de vacanţe exotice şi uite aşa s-a instalat puntea pe care a venit diavolul şi grea e revenirea şi conştientizarea prezenţei lui Hristos.

Am renunţat treptat în a mai posta ceva, poze articole, nimic, nici măcar ceea ce părea folositor pentru suflet căci am înţeles că prea puţin ajută pe cineva acestea, mai ales pe acest site. M-am gândit că voi mai accesa facebook-ul doar ca să văd când este vreo conferinţă, pelerinaj sau activităţi culturale. Era un drum pavat cu intenţii bune dar tot simţeam că nu este bine să fie acolo activ. Şi într-o zi citeam scrierile unui părinte care nu spunea ceva foarte profund ci doar faptul că reţelele de socializare ne afectează negativ în creşterea duhovnicească iar în aceea clipă şi prin aceste cuvinte am simţit dorinţa şi puterea de a renunţa total la facebook. Poate că nu voi mai fi informată dar dacă este ceva folositor pentru creşterea duhovnicească cu siguranţă Dumnezeu va găsi o altă modalitate să îmi transmită informaţiile, stiindu-mi neputinţa.

Ca şi celelalte patimi şi aceasta s-a instalat treptat, ceea ce la început părea inofensiv, un simplu joc de câteva minute să ajungă să îmi conducă viaţa, să îmi ocupe timpul şi când eram online şi când nu eram mă gândeam cum ar fi dacă aş posta nu ştiu ce pe facebook. Mândria, invidia, imaginaţia şi alte patimi au crescut şi s-au dezvoltat acolo, pe facebook. 

Nu simt nici o pierdere că nu intru pe facebook. Ceea ce m-a ajutat este spovedania şi împărtăşania", notează Ortodoxia tinerilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News