Cercetătorii americani și suedezi susțin că nu există „gena gay”, iar orientarea sexuală se formează în timpul pe care bebelușul îl petrece în burta mamei. Informația scrisă în ADN-ul nostru prinde contur în funcție de diverși factori, numiți mecanisme epigenetice. Aceste mecanisme sunt cele care determină ce gene să devină importante și în ce moment din viața noastră să o facă. În general, acestea se șterg și se rescriu la fiecare generație, nu se transmit de la părințim la copii. Cercetătorii William Rice, de la Universitatea din California și Urban Friberg, de la Universitatea Uppsala din Suedia, au creat un model biologic și matematic care să urmeze patroanele homosexualității. Au descoperit că nu există niciun loc în cadrul ADN-ului nostru care să determine orientarea genetic, dar, cu toate acestea, homosexualitatea continuă să existe în cadrul familiilor. Au cercetat apoi mecanismele care afectează celulele embrionare. Una dintre funcțiile acestora este să regleze nivelul de testosteron în timpul dezvoltării fătului, astfel încât fetele să nu primească mai mult (și să capete trăsături masculine), iar băieții să nu primească mai puțin (și să devină feminini). Aceștia ar putea influența orientarea sexuală. Și se pot moșteni. De la tată la fiică și de la mamă la fiu. Ceea ce nu înseamnă că invers nu e posibil, dar e mai puțin probabil.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News