Vladimir Putin , președintele Federației Ruse, a anunțat marti, 18 martie, în Parlamentul de la Moscova, începerea oficială a unui nou Război Rece. Prilejul a fost dat de începerea procesului de alipire a Crimeii la Federația Rusă. Din punctul său de vedere, Putin a fost extrem de riguros în expunerea de motive.

El a amintit și de unificarea Germaniei, și de rolul pe care fosta URSS l-a jucat, dar a și mulțumit public guvernelor Chinei și Indiei, viitorii colaboratori și parteneri, se pare, ai Kremlinului. Putin a declarat că nu va alipi și alte teritorii după Crimeea, fapt greu de crezut. Și asta fiindcă teritoriul din Republica Moldova, autointitulat Transnistria, a cerut oficial integrarea în Federația Rusă. Regiuni întregi din Ucraina, așa cum sunt cele de la Donetsk și Harkov, vor să urmeze exemplul Crimeii, să organizeze referendumuri și să se alipească Rusiei. Vladimir Jirinovski a fost, de altfel, tranșant: "Transnistria la noi, Basarabia și Bucovina la România". În privința a ceea ce s-ar putea numi Ucraina de Vest, Jirinovski a continuat: "Cele două părți ale Ucrainei, de Est și de Vest, sunt total incompatibile. Vestul Ucrainei, care face acum cea mai mare gălăgie, am fost nevoiți să-l luăm de la Polonia, pentru ca armata hitleristă să rămână cât mai departe, Transcarpatia am luat-o de la unguri din același motiv, iar Bucovina și Basarabia am luat-o de la România în 1939. Dacă nu era Hitler, nu atingeam aceste pământuri". Jirinovski propune "întoarcerea acestor pământuri către Polonia, Ungaria și România și, astfel, Centrul Ucrainei se va liniști".

Desigur că modificarea frontierelor, stabilite după Al Doilea Război Mondial, este o cutie a Pandorei, a cărei deschidere poate arunca lumea din Războiul Rece, în care tocmai am intrat, într-unul extrem de fierbinte. Problema este că, după prăbușirea comunismului, în timp ce Moscova a avut în permanență un plan de acțiune, Occidentul s-a mișcat foarte greu spre Est. În iulie 1997, la Madrid, doar Cehia, Polonia și Ungaria au fost primite în NATO. Abia mai târziu, după 11 septembrie 2001, extinderea Alianței a cuprins și România. În mod absurd, atât Uniunea Europeană, cât și Statele Unite au ezitat să-și întărească exact frontiera cea mai sensibilă: cea de Est. Cu greu, România și Bulgaria au intrat în UE, la 1 ianuarie 2007. Cele două state se află în continuare pe ultimele locuri în Europa în ce privește dezvoltarea economică și socială. Dar dacă - de bine, de rău - procesul de integrare a României este ireversibil, Occidentului a părut că nu-i pasă de fostele republici sovietice, altele decât cele baltice. Multă vreme, Republica Moldova, cu conflictul său înghețat din Transnistria, a fost lăsată la cheremul Moscovei și al Kievului. Abia anul trecut, Uniunea Europeană a oferit fostelor republici sovietice, precum Ucraina, Georgia sau Republica Moldova, așa numitul "Parteneriat estic" - un fel de ajutor de democratizare de un miliard de euro, împărțit pe șapte ani la tot spațiul ex-sovietic. La Vilnius, anul trecut, Republica Moldova a semnat Acordul cu UE și a primit imediat drept recompensă accesul fără viză în spațiul UE. Ucraina a jucat la două capete și, în final, președintele Ianukovici a fost împiedicat să semneze de președintele Putin. A fost momentul în care a început Euromaidanul și procesul de dezmembrare a Ucrainei.

Momentul ales de Moscova pentru atac este bine gândit. Uniunea Europeană are alegeri europarlamentare și va dura până se va instala noua Comisie. Statele Unite sunt conduse de Administrația Obama, administrație care nu s-a evidențiat, după șase ani de mandat, prin acțiuni cu adevărat spectaculoase în politica externă. Pasul făcut de Rusia a fost făcut după o criză economică fără precedent, când întreg Occidentul este vlăguit economic și cu mișcări naționalist-extremiste în creștere. Istoricii care anticipau că orice criză economică de asemenea amplitudine se termină inevitabil cu un război soldat cu modificări de frontiere au motive să simtă o mulțumire amară: au avut dreptate.

Noul Război Rece va modifica fundamental comportamentul internațional între Vest și Est. Vom revedea clișee din vremea fostului Război Rece. Se vor aplica lovituri sub centură, prin provocarea de războaie fierbinți în zonele de influență ale celor două blocuri. Situația va fi cu atât mai nefericită cu cât fundamentalismul islamic nu va deveni mai puțin contondent.

În situația actuală, fără coerență în politica externă, practic fără ministru de Externe, România are de făcut un singur lucru: să nu iasă din cuvântul NATO, adică al americanilor care conduc organizația. România ca stat nu se află în niciun pericol. Un tanc rusesc ajuns la Iași provoacă automat activarea art. 5 din Tratatul de înființare al NATO care presupune apărarea colectivă. Dacă România nu se află în pericol, Republica Moldova ar putea fi însă greu încercată de separatiștii transnistreni sau găgăuzi. Decizia în sprijinirea Republicii Moldova trebuie însă luată la Washington. România poate contribui doar la punerea ei în practică.

În orice război, rece sau cald, există învinși și învingători. Așa va fi și de această dată. România poate fi printre învingători, dacă Occidentul va înțelege în sfârșit importanța strategică a flancului său de Est, cel puțin pentru viitorii 50 de ani. În rest, acționându-se cu calm, cu maturitate, prin obținerea consensului național care a existat în România pentru aderarea la UE și NATO, românii din Basarabia și Bucovina ar putea cunoaște, la capătul noului Război Rece, libertatea, democrația și prosperitatea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News