Recent, cântărețul Nicu Alifantis, a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook, sub deviza:  „După tot ce-a fost rămâne Artistul, fir de nisip cernut cu grijă și lăsat acolo, pe plaja pustie printre scoici și alge pentru a fi găsit, poate anul viitor, poate altădată, poate niciodată…”  un mesaj lung despre condiția artistului român în contextul generat de Pandemia Covid 19.

 „Am stat mult pe gânduri dacă să-mi exprim gândurile legate de soarta breslei noastre în momentul de față, cel al crizei Corona virusului. Mă voi referi la toți artiștii al căror loc este pe scenă” scrie Alifantis.

„CINE ESTE ARTISTUL ROMÂN?

Un cetățean al României, trăitor în spațiul carpato-dunărean, cu drepturi și obligații ca oricare alt cetățean, plătitor de taxe și impozite, dar căruia soarta i-a hărăzit ceva ce le lipsește celorlați, făcându-l astfel diferit semenior săi.

ARGUMENT: Actorilor le spun: Aveți grijă de voi, de Teatrul vostru, de personajele voastre. Muzicienilor le spun: Aveți grijă de voi, de Instrumentele voastre. Tuturor vă spun: Aveți grijă! Ceea ce faceți voi e mai presus de toate urâțeniile ce ne înconjoară, pentru că sunetul magic al celor 3 gonguri vă preschimbă mereu și astfel vă transformați în nemuritori. Voi sunteți minunea pe care vin s-o vadă spectatorii voștri. Ei sunt cei care vă înconjoară cu iubire și vă sunt alături mereu, tocmai pentru că nu pot fi ca voi. Aveți grijă de ei, nu-i dezamăgiți, revărsați asupra lor cu generozitate tot respectul și dragostea de care sunteți în stare. Rămâneți demni, puternici, uniți, rămâneți voi înșivă și nu uitați: Spectacolul e viu, la fel de viu ca voi. Arta nu se poate face decât cu voi pe scenă și cu spectatori în sală, nicidecum altcumva. Învingeți răul ce s-a abătut asupra voastră și asupra noastră cu puterile de care vă știu în stare și reveniți acolo unde vă e locul, pe scenă.

O RADIOGRAFIE A ARTISTULUI SUB CORONAVIRUS

În cele ce urmează voi încerca o analiză cât se poate de obiectivă asupra situației în care se află breasla artiștilor din România în acest moment al crizei Covid 19. Este o experiență extrem de traumatizantă pentru noi toți, mai ales că ne-ntâlnim cu-așa ceva pentru prima dată în această viață. Din păcate, nu întrevăd prea curând o ieșire din această criză, pentru simplul motiv că vom fi printre ultimii, dacă nu chiar ultimii, relaxați. Nu sunt nici pesimist, nici alarmist și nici nu am intenția de-a semăna panică. Îmi doresc doar un singur lucru. Să vă lămuresc, să mă lămuresc, că mai avem mult timp de așteptat până când totul va intra în normal. Și nici nu știu cum va arăta normalitatea în viitorul apropiat.

Traversăm o perioadă extrem de grea, în care artistul român e pus față-n față cu cea mai inimaginabilă perioadă a existenței sale. Se vorbește din ce în ce mai mult de solidaritate. Aceasta ar trebui să se manifeste prin aportul instituțiilor media față de toți artiștii. Măcar în acest moment în care răul s-a abătut asupra noastră, radiourile ar trebui să difuzeze, dacă nu exclusiv muzică românească, măcar într-un procent de peste 95% muzică autohtonă pentru a ajuta artiștii români. Au trecut aproape două luni și nu s-a întâmplat acest lucru. Urmează o perioadă lungă în care artistul va șoma. Ne vom umaniza cât de cât și vom putea vorbi despre solidaritate? Pentru că dacă nu vom vedea acest lucru în perioada imediat următoare, vom avea o problemă și, încă una foarte mare.

Perspective septembrie 2020 – aprilie 2021

Sigur că multă lume se va întreba de ce am luat în calcul activitatea doar până-n luna septembrie. Pentru simplul motiv că parșivul Covid, conform opiniei specialiștilor, se va întoarce. După cum știți există un prost, dar vechi obicei, toamna și iarna încep răcelile, gripa, virozele. Cum mai mult ca sigur până în acest final de an nu vom beneficia de vaccinul anti Covid, vă imaginați că acesta nu va fi foarte prietenos cu noi, chiar dacă autoritățile ne pun în vedere că ar trebui să învățăm să conviețuim cu virusul. Dat fiind această situație, cred că din toamnă – iarnă, ne vom suspenda iarăși activitatea și vom retrăi acest film prost împotriva voinței noastre. Nu mai pun la socoteală primăvara anului viitor. De asta am calculat mai sus o reluare a activității doar până în luna septembrie. Probabil că mă veți urâ însă nu e vina mea. O spun specialiștii. Septembrie 2020 – aprilie 2021, probabil că se vor restricționa din nou activitățile culturale. Deci, cu puțin noroc, în mai 2021 ne-am putea întoarce pe scenă. Apoi va fi vara 2021 cu ceva activitate sporită după care sper, că ne vom vaccina. Mă rog la Dumnezeu să greșesc și să nu fie așa.

Spun toate acestea, pentru că sunt conștient că ne va fi, nu greu, ci foarte greu. O pauză de activitate atât de mare în viața unui artist, face ca revenirea să fie extrem de frustrantă. Apoi, când ne vom întoarce la normalul pe care ni-l dorim, după ce vom fi vaccinați, vom fi puși în fața unor mari transformări social-economice, financiare, mutații de comportament, transformări de mentalitate, asistând la alte priorități ale societății. Criza economică va fi una profundă și va afecta grav, mult mai grav decât actuala criză din sănătate, atât economia țării, cât și buzunarele românilor. Prin urmare producțiile noastre indiferent că ele vor fi concerte, turnee, albume, videoclipuri etc, vor fi afectate. În fond, produsul prestației artistice e unul comercial. Cine va mai investi într-un bilet de spectacol, indiferent de gen, cine va mai cumpăra un disc, un DVD, un vinyl? Din ce în ce mai puțină lume.

Un demnitar m-a lăsat fără aer

Zilele trecute auzeam o declarație făcută în spațiul public de un înalt demnitar care pe mine m-a lăsat fără aer. Întrebat fiind de jurnaliști ce se va întâmpla cu artiștii, cu drepturile lor de autor în această perioadă de izolare, a răspuns senin, citez din memorie: „cum că artiștii o duc bine, a văzut chiar niște lucruri foarte frumoase făcute de ei on line.” Mi-aș fi dorit să fiu acolo și să-i spun, nu, domnule politician, artiștii n-o duc deloc bine, ci dimpotrivă…, dar îmi dau seama că mi-aș fi bătut gura de pomană. Dacă politicienii iubesc artiștii, nu și-ar apleca privirea asupra lor doar o dată la 4 ani când îi transformă în niște unelte electorale și-atât.

Dacă i-ar iubi cu-adevărat, i-ar trata ca pe o categorie socială importantă, care alături de toți ceilalți slujitori ai artelor pun umărul la consolidarea culturii naționale. Astfel artiștii ar primi aprecierea cuvenită, le-ar fi respectate cu-adevărat drepturile, ar beneficia de salarii din care să trăiască demn, nu ar fi umiliți cu pensii derizorii, ar fi recompensați cu titluri prin care să le fie apreciată munca. Artiștii trebuie recompensați pentru activitatea lor când sunt în viață pentru simplul motiv că acest lucru îi motivează, le dă un sentiment în plus de utilitate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News