Unii fug de România, dar pentru Maria Priscup, o femeie de 70 de ani născută la graniţa dintre România şi Ucraina cel mai mare vis este să îşi finalizeze actele pentru a-si lua cetăţenia şi paşaportul românesc. De doi ani de zile, bate tot la 3 luni drumul până în România. Stă cu ziele prin Gara de Nord, îndură batjocura funcţionarilor români şi se târăşte mai mult decât merge, totul numai pentru a-şi petrece restul vieţii alături de copii şi de a nu muri singură, că văduvă e deja de 29 de ani.

autor: Lucian Negrea

Maria Priscup este o doamnă în vârstă de 70 de ani, care, de doi ani de zile nu mai are linişte. Totul a plecat de la o discuţie cu cei doi copii pe care îi are în România, şi care, spre deosebire de mama lor, au reuşit să îşi obţină cetăţenia română. Discuţia despre viitorul  sumbru care i se prevedea nu i-a lăsat alternative. “Mamă dacă rămâi acolo nu are cine să te îngrijească şi doamne fereşte poate venim şi te găsim descompusă în casă”. Acestea au fost cuvintele care au pornit-o pe femeia născută româncă, dar devenită ucraineancă din cauza liniilor trasate pe hartă după război, să caute cu disperare să obţină cetăţenia română, să îşi facă paşaport pentru a putea veni şi a sta oricât are nevoie în România.

Povestea Mariei Priscup începe cu un amalgam de infomaţii pe care bătrâna pare că le-a învăţat pe de rost. De fapt nu le-a învăţat, ci le-a reţinut pentru că atunci când vorbeşte despre asta, de fapt, îşi povesteşte viaţa sa din ultimii doi ani. “După ce obţi cetăţenia română de pe dosarul de obţinere a cetăţeniei trebuie să mergi la jurământ şi ţi se dă un certificat constatator, iar ulterior trebuie să mergi cu dosarul să ţi se transcrie certificatul de naştere , ţi se face certificat de naştere românesc şi de casătorie. Dosarul este depus la evidenţa populaţiei sector 1, ulterior trebuie să mergi  evidenţa populaţiei a municipiului Bucureşti  unde ţi se eliberează CNP-ul, apoi te întorci cu dosarul înapoi la Evidenţa populaţeie la sectorul 1 după care se semnează de către primar, ulterior va ajunge la starea civilă”, îşi povesteşte cu resemnare în ochi viaţa, femeia născută în România, dar care, după război s-a trezit că locuieşte în Ucraina.

Pare un hăţiş de acte şi un labirint de drumuri de efectuat. Aceasta este viaţa Mariei Priscup de 2 ani de zile încoace. O bătrână care îşi duce toate poverile specifice vârstei, dar care a comis greşeala ca după terminarea celui de-al doilea Război Mondial să locuiască “unde îşi înţarcă dracu’ copii”, adică, exact la graniţa dintre Ucraina şi România, pe lângă Dorohoi.

A umblat 2 ani pentru certificatul constatator de cetăţenie

Conform devizei ce începe prost se termină şi mai prost, aventura Mariei Priscup prin birocraţia românească pare desprinsă dintr-o revistă de umor negru, cu funcţionarii publici în rol de călăi.

Doamna Prsicup este nevoită să vină în România cu chemare de la copii ei şi are drept de şedere doar 90 de zile, după care trebuie să se întoarcă acasă şi să stea încă trei luni departe, în afara ţării. Fiecare drum pe care îl străbate are 540 de kilometri şi mai înfige un cui în sănătatea şi aşa mult şubrezită a femeii de 70 de ani.

De doi ani de zile este ţinută pe drumuri iar când în sfârşit credea că totul s-a terminat, iar certificatul îi venise în final, soarta i-a zâmbit din nou strâmb bătrânei de lângă Dorohoi. De această dată în certificat nu se regăsea numele tatălui, deşi pe celelalte acte era trecut, o eroare de tipar probabil. Această eroare de tipar a costat-o pe Maria Priscup alte 7 luni în care a umblat în toate părţile posibile. Practic în acest moment ea mai are nevoie doar de o ştampilă pentru a putea obţine paşaportul, dar aceea ştampilă se pune foarte greu. Acum Maria Priscup este şi legal cetătean roman, chiar dacă în sufletul ei era şi până acum. “Iubesc România, e ţara mea. Acasă ma uit doar la programe româneşti, ascult muzica românească. În 96 aşteptam cu sufletul la gură să vedem ce spune Constantinescu despre judeţele care au fost sustrase României noastre, şi el a spus că nu îl interesează. Nu îl interesează fii lui care trebuie să stea departe de ţara lor, că şi noi tot români suntem, ce crezi că o linie trasată la întâmplare ne-a făcut ucrainieini?”, a spus cu vocea gâtuită de emoţie Maria Priscup.

A fost nevoită să stea 6 ore la o coadă de doar 3 persoane

Când spera că totul se va finaliza cu bine situaţia s-a întors din nou. Ajunsă la Direcţia de evidenţă a persoanelor din Bucureşti a simţit din nou gustul amar al birocraţiei româneşti. Înscrisă pe lista de audienţe femeia de 70 de ani a trebuit să aştepte 6 ore într-o zi de audienţe, când la coadă erau doar 3 persoane. După cele 6 ore de aşteptare, doamna Priscup a fost trimisă la Primăria Sectorului 1, la evidenţa populaţiei pentru a ridica o hârtie şi de acolo, iar apoi să revină Direcţia de evidenţă a persoanelor. Ceea ce au omis să îi spună cei de la evidenţa persoanelor este că toate actele femeii se află la ei, iar cei de la primărie nu aveau cum să îi elibere ceea ce avea nevoie. La primărie a primit un răspuns clasic “ doamnă aia v-au trimis aici doar ca să scape de dumneavoastră”.  Astăzi s-a întors la evidenţa populaţiei şi a avut o singură rugăminte. Ştia că nu e zi de audienţe, dar i-a rugat pe funcţionarii de acolo să îi spună doamnei directoare să coboare pentru a îi spune de ce a trimis-o la primărie. Timp de 3 ore a aşteptat în zadar pe holurile insistuţiei pentru că directoarea Albulescu Cristina nu a dorit să coboare un etaj pentru a-i spune femeii care este problema. Toată această situaţie nu i-a lăsat femeii decât un gust amar, multe lacrimi şi o replică plină de patos “să fi domn e o întâmplare, să fi om e lucru mare”, a spus Maria Priscup despre directoarea de la Direcţia de evidenţă a persoanelor.

Când trebuie să vină la Bucureşti stă prin gară cu zilele

Drumurile dese pe care trebuie să le facă prin Bucureşti nu prea îi lasă alternativă Mariei Priscup. În zile când are noroc, stă la o prietenă a fiicei sale, dar cum ghinionul se ţine de ea scai, sunt zile întregi în care nu are unde să doarmă şi merge în sala de aşteptare din Gara de Nord. “ Merg şi stau acolo că nu cunosc Bucureştiul şi trebuie să merg la ăştia cu actele lor. Acolo stau şi dorm, mănânc ce apuc. Nu îmi permit să stau la hotel, am o pensie de 75 de euro, de unde bani de hotel”, ne-a explicat femeia.

Văduvă de 29 de ani Maria Priscup şi-a crescut singură cei doi copii şi a încercat să o facă cât mai bine. Baiatul a ajuns inginer, în timp ce fata este doctoriţă, ambii locuiesc în Târgu Mureş. Acum cea mai mare dorinţă a ei este să obţină actele necesare pentru a putea sta în România, alături de copii. Îşi doreşte ca discuţia din urmă cu câţiva ani în care copii îi spuneau că o vor găsi descompusă în casă să nu se adevească şi să îşi poată duce restul zilelor liniştită.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News