Florin Condurățeanu a fost unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați jurnaliști din România, iar vestea morții lui a șocat pe toată lumea, atât pe colegii lui de breaslă, pe public, dar și pe familie. 

Gazetarul a încetat din viață, luni, 28 iunie, la vârsta de 71 de ani, din cauza unui stop cardio-respirator, chiar în brațele propriului său fiu.

"Florin iubea oamenii, animalele, florile, viața, dar mai presus de toate, dulciurile. Doamne, cât iubea prăjiturile! Mi-aduc aminte că, la un moment dat, îl certam, pentru că știam că-i fac rău. Băi, Canare, taci din gură și ia o amandină, să vezi ce zic papilele tale gustative! Și râdea cu poftă, înfigând lingurița în prăjitură și făcându-mi semnul ”sâc”! Îmi spunea Canarul pentru că am cumpărat, odată, de mult, de la cineva, doi peruși. Galbeni. Cum îmi făceam veacul prin redacție, vânzătorul mi i-a adus în colivie, la redacție. Pentru fiecare dintre colegii lui avea câte o poreclă, cu tâlc, dată din dragoste. De ziua lui? Eram fericiți. Ne îmbuiba cu toate bunătățile pământului, noi, niște studenți amărâți, care nu aveam nici măcar un covrig de unde ne cumpăra și munceam până uitam de noi la ziar... #InMemoriamFlorin", a scris Narcisa Iorga, pe pagina de Facebook. 

"Ai fost unic, Nea Florine! Dacă și la Residence în Rai le pregătești ălora de acolo mese, te pun președinte"

"Costin Anghel:

Cu Țuțu am stat în birou aproape toată ”viața mea” la JN. Vocea lui...vocea lui de om Mare! Mare la stat, și mai ales mare în inima, in suflet, în credința lui în oameni și în țara care l-a plămădit...Da, m-a ajutat și pe mine, nu pentru mine, ci pentru bunica mea, Dumnezeu să-i ție la dreapta pe Amândoi, Mamaie Floarea și Nea Florin. Pentru mine, era un spectacol sa-l am alaturi. Țin minte cum încerca să îmi explice, când credeam că am pus șaua pe metaforă,...că...mai am de șters praful de pe dârlogii ei... Dar o făcea de mai mult te simțeai lăudat....Era uneori greu să te concentrezi cu el în cameră. Dar nu te puteai supăra pe el... Vorbea mult la telefon. Îl sunau o grămadă de oameni cu rugăminți, suna o grămadă de oameni cu rugăminți, nu pentru el, ci pentru semenii lui. Tin minte cum făcea câte un soi de pasiune sau începea să-i placă de o actriță, o cântăreață...de Frumosul Feminin, pe scurt...Și îi afla numărul...și o suna.” Ești așa frumoasă și deșteaptă....că te-aș pune pe stema țării!!” Iar Frumosul Feminin roșea, cel mai probabil, în fața unui compliment cum nu îți e prea des dat să auzi. După ce închidea...râdea și el dându-și seama pe cine voia să pună pe stemă... Apoi...când am ajuns în televiziune și el venea invitat în platoul din Calea Victoriei, mă încuraja de fiecare dată.

Punea o vorbă bună...Era El, practic. Nu, nu am mai vorbit cu el, de câțiva ani. Îl mai vedeam pe la tv și mă opream puțin să îl ascult. Părea că nu îmbătrânește, părea că nu îl atinge nimic. Iar acum, scriem despre El, la trecut. E aiurea. Nedrept. Chiar și dupa atatia ani, tot simt un gol puternic în stomac. Raman insa cu toate amintirile frumoase. Ai fost unic, Nea Florine! Multumesc pentru tot. Drum lin.

(PS: Daca si la Residence în Rai le pregătești alora de acolo mese cum ne pregăteai noua în redacție, de ziua ta, de Florii....or să te pună aia președinte, Garantat! Cum ziceai, Nea Florine? ”Te pup pe suflet?” Asta ne-a rămas și nouă de făcut. Te pupăm pe Suflet, Țuțu! Noroc cu sufletul tău mare, sper să încăpem toți!", și-a încheiat mesajul. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News