Cristi Hope este reprezentantul tinerei generații sau un model pentru noua generația, nu știu exact să-l definesc. L-am urmărit la podcastul „InPersoana” și mi s-a părut relevant și cel puțin interesant modul în care gândește un tânăr de 18 ani.

Întrebat care ar fi jobul ideal pentru el, Cristi Hope a spus: „Nu știu, cred că mi-aș deschide o firmă, o agenție”. Moderatorul l-a întrebat „de ce?”, adică ce profil al firmei ar vrea să facă, iar Cristi Hope a zis, după câteva secunde de pauză: „pentru a face profit”.

Deci tânărul nostru vrea bani, dar nu știe exact cum, de ce și pentru ce.

Apoi, Cristi Hope a fost întrebat dacă a mai avut vreun job, iar răspunsul a fost: „N-am lucrat la cineva, am lucrat la mine, adică am lucrat la mine acasă, treburi casnice”.

Întrebat „dacă s-a plătit” pentru „jobul” acesta, Cristi Hope a zis: „A, nu”. 

Apoi, a fost întrebat ce părere are despre Klaus Iohannis, iar Cristi Hope a zis: „Dacă nu cunosc o anumită persoană personal, nu pot să am o părere”.

Dar nici pe Vladimir Putin nu îl cunoaștem personal și totuși nu putem spune că avem o părere bună despre el.

Este interesant modul în care gândește Cristi Hope pentru că, așa cum spuneam, este foarte urmărit, de tineri, în mediul online. Și deși susține că singurul său job a fost „treaba casnică”, omul vrea să fie șef, mai exact „să aibă firma lui”.

Mai vrea cineva să muncească în România? Sau toți ne facem patroni din prima după ce am fost șefi la mama acasă?

Cât despre faptul că spune că nu poate să-și dea cu părerea despre Klaus Iohannis doar pentru că nu-l cunoaște personal, bănuiesc, în schimb, că merge totuși la vot. Și votul său ne influențează și pe noi, cei care nu-l cunoaștem personal pe Klaus Iohannis (sau pe orice alt politician), dar avem păreri pentru că avem materie cenușie și vedem ce fac sau nu fac.

România are viitor. Și este pe mâini bune. Da.

Sper că este un caz izolat și mai sunt și tineri care au păreri despre un politician, chiar dacă „nu-l cunosc” personal și sper că mai vrea să muncească cineva și în România, nu doar să fie direct șef. Nu mai ardeți, băieți, etapele pentru că a fi șef înseamnă, uneori, să fii una cu munca, iar voi, dacă nu vreți să munciți, ci din prima să aveți firmă, să fiți propriul vostru șef, o să cădeți prea repede. A fi șef la o firmă care produce profit și plătește angajați nu e totuna cu a fi șef la mama acasă.

Și e bine să îți dorești să fii șef, dar să nu arzi etapele. Că nu te naști șefi, așa cum pare că gândesc puștii de 18-19 ani, ci devii șef. După ani de muncă.

Întrebarea de substrat este dacă mai are cine să ne plătească pensiile....

Acest articol este o opinie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News