Amnistia fiscală este un act normativ potenţial generator de controverse între contribuabili şi autorităţi, şi care realizează o discriminare evidentă faţă de persoanele juridice, susţine Mihaela Mitroi, partener, Asistenţă Fiscală şi Juridică, EY România.

"Mult aşteptatul proiect de amnistie fiscală a fost, în cele din urmă, aprobat şi publicat în Monitorul Oficial nr. 648, din data de 5 august 2019. Este vorba de Ordonanţa Guvernului nr. 6, din 31 iulie 2019, privind instituirea unor facilităţi fiscale. Pe lângă foarte elaboratul Capitol I, dedicat exclusiv restructurării obligaţiilor bugetare restante mai mari de 1 milion de lei înregistrate de persoane juridice (persoane care, surprinzător, nu se află totuşi în insolvenţă), ce pot beneficia atât de anularea tuturor accesoriilor, cât şi a unui procent de până la 50% din obligaţiile principale, legiuitorul a inclus şi un Capitol II care se dorea - cel puţin iniţial, să se aplice tuturor celorlalţi debitori, atât când sumele erau mai mici de 1 milion de lei, cât şi atunci când depăşeau pragul respectiv. Înţelegem că scopul măsurilor din cadrul acestui capitol este acela de a asigura recuperarea debitului principal, acordându-se în schimb anularea accesoriilor corespondente", se spune în comunicatul EY.
 
Conform analizei, se remarcă, însă, o schimbare majoră în ceea ce priveşte sfera de aplicare a Capitolului II, acesta vizând atât toate tipurile de debitori care au obligaţii bugetare restante mai mici de 1 milion de lei, cât şi toate tipurile de debitori care au obligaţii bugetare restante mai mari de 1 milion de lei, cu excepţia persoanelor juridice. 

"Cu alte cuvinte, cei mai mulţi dintre cei interesaţi de acest 'balon de oxigen', atât de clamat în spaţiul public în perioada anterioară, au fost excluşi, fără nicio explicaţie şi fără niciun argument. Nota de fundamentare a actului normativ nu conţine nimic edificator. Dimpotrivă - se afirmă în numeroase rânduri că scopul acestei amnistii este acela de a îmbunătăţi mediul de afaceri, de a recupera obligaţiile restante etc. şi, în special, faptul că de dispoziţiile ei pot beneficia toţi contribuabilii şi, mai ales, 'toate persoanele juridice, de drept public sau privat'. Considerăm că în acest fel se realizează o discriminare evidentă: persoanele juridice de drept privat sau marea majoritate a acestora nu au, practic, la îndemână niciun instrument pe care să îl poată folosi spre a beneficia de această amnistie", arată Mihaela Mitroi.

Potrivit reprezentantei EY, ce este încă şi mai discriminatoriu este faptul că un sediu permanent sau o sucursală a unei persoane juridice străine de drept privat, neavând personalitate juridică, se poate încadra în sfera de aplicare a Capitolului II şi, deci, poate beneficia de amnistie pentru obligaţii bugetare restante mai mari de 1 milion de lei.
 
"Sunt, bineînţeles, şi alte neajunsuri ale actului normativ, perpetuate încă din prima versiune a proiectului. Cu titlu de exemplu, amintim situaţia debitorilor cărora li s-au comunicat decizii de impunere (chiar cu sume mai mici de 1 milion de lei) între 1 ianuarie 2019 şi intrarea în vigoare a actului normativ, care nu sunt cuprinşi în niciunul din scenariile în care ar putea beneficia de amnistie. Comparativ, dacă ar fi primit decizia de impunere până la 31.12.2018 sau dacă la data intrării în vigoare a actului normativ ar fi avut în desfăşurare o inspecţie fiscală, atunci ar fi putut beneficia de amnistie. Concluzionăm, aşadar, că suntem din nou în faţa unui act normativ potenţial generator de controverse între contribuabili şi autorităţi. Aşteptăm cu interes legea de aprobare a ordonanţei, sperând la reparaţii corespunzătoare", spune Mihaela Mitroi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News