21 decembrie 1989 a fost ziua cea mai lungă în lupta pentru libertate a orașului Tg-Mureș. În dimineața acelei zile, Tg-Mureș a răspuns apelului Timișoarei care reușise să se elibereze, cu prețul însă a zeci de morți și sute de răniți, după ce Nicolae Ceaușescu a dat ordin să se deschidă focul împotriva manifestanților.

Cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu din seara zilei de 20 decembrie a fost o confirmare - dacă mai era nevoie - că la Timișoara izbucnise Revoluția. Cert e că lumea începea să creadă că regimul poate fi înfruntat.

Una din particularitățile Revoluției în Târgu-Mureș este că, spre deosebire de Timișoara sau București, mișcarea a plecat din întreprinderi și fabrici. Adică exact din rândul muncitorimii, clasa care legitima regimul și care, cel puțin în ideologia utopică comunistă, trebuia să orbiteze în jurul partidului unic. 

„Vântul care mișcă pădurea” a încercat să mobilizeze muncitorii

Rupt de realitate, crezând că este iubit și îmbătat de propriul cult al personalității, în dimineața zilei de 21 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu, „vântul care mișcă pădurea”, căuta să își mobilizeze muncitorii în care credea cu atâta ardoare. Astfel, de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român s-au trimis în țară declarații de sprijin pentru diversele colective de muncă.

Aceste declarații erau viziunea regimului cu privire la cele petrecute în Banat și condamnau elementele „reacționare, huliganice și teroriste” care acționau la Timișoara și care urmăreau „destructurarea” României. Nimic însă mai fals.

Un astfel de manifest a aprins flacăra Revoluției în Târgu-Mureș și a dat naștere unei zile la finalul căreia târgumureșenii își numărau morții, răniții și arestații. Se întâmpla în fabrica Imatex, când un tânăr angajat l-a întrerupt pe secretarul de partid al întreprinderii și, beneficiind de susținerea celorlalți muncitori, i-a adresat o scrisoare lui Nicolae Ceaușescu. Este vorba despre Aurel Vuță, cel de la care a pornit Revoluția în Târgu-Mureș. 

„O scrisoare pierdută” în care se cerea libertate

În cele ce urmează, redau mărturisirea lui Vuță Aurel, factor decisiv în izbucnirea Revoluției în Tg-Mureș, într-un dialog cu subsemnatul. 

„La ora 9:00 am fost convocați în secția de montaj, o hală uriașă unde a venit secretarul de partid al Imatex, Vlas Vasile, să ne citească un manifest. În momentul în care a început să vorbească l-am oprit. Ne spunea despre huliganii și derbedeii de la Timișoara care au vandalizat orașul. I-am spus că nu este adevărat, că noi știm că acolo sunt frații noștri de la Timișoara care au fost împușcați, că sunt mulți morți și răniți. El s-a blocat.

Le-am cerut colegilor să aducă din cabina maeștrilor o coală A4 și i-am dictat personal o scrisoare pentru Ceaușescu în care am cerut libertate, alegeri libere, să se cunoască adevărul despre Timișoara, plus multe alte chestii care priveau locul de muncă. Duminica nu mai aveam liber, ziua era transformată în miercuri, dar și atunci trebuia să venim la muncă. Nu mai există această scrisoare. O copie a rămas la secretarul de partid iar cealaltă i-am dat-o unui coleg care de teamă a rupt-o și a aruncat-o într-un canal. În acel moment am avut sprijinul colegilor care au venit în ajutorul meu prin vociferări. Noi ne-am pregătit înainte, aveam niște plexicuri pe care le-am aprins drept lumânări în memoria celor de la Timișoara. După ce am dictat scrisoarea, nu îmi dau seama nici acum de ce, poate de frică, secretarul de partid nu s-a opus, ci la final mi-a spus că se va duce la Poștă să o trimită prin telex. Noi nu ne-am dat seama că și Imatex-ul avea telex. S-a dus direct la Igreț (n.a. - Viorel Igreț prim-secretar al Comitetului Județean PCR Mureș). Nu s-a mai muncit în ziua respectivă în Imatex”, rememorează Aurel Vuță momentul 21 decembrie 1989 în Tg.-Mureș.

Revendicările politice ale scrisorii menționate denotă și caracterul anticomunist al mișcării care lua naștere.

Foto: Imagine din Tg-Mureș, din timpul Revoluției din Decembrie 1989

Încercarea de a fi „extras” de către regim și ieșirea în stradă a muncitorilor târgumureșeni

Așa cum era de așteptat, și cum regimul proceda în astfel de situații, activiștii și forțele de represiune au încercat să îl extragă pe Vuță Aurel din rândul muncitorilor, folosind tactica de a „decapita” liderul unei mișcări care trebuie să subliniem că a avut atributul de spontaneitate al unei Revoluții.

„După două ore noi eram în aceeași formulă în hala de montaj. Secretarul de partid a venit pe jos. Pe estacadă am văzut că era însoțit de prim-secretarul județean Buda și cinci indivizi civili. L-au trimis pe directorul Imatex-ului să mă invite la o discuție în birou. Mi-am dat seama că dacă mă duc s-ar putea să nu mă mai întorc. Nici colegii nu m-au lăsat.

Oamenii au zis apoi să mergem la Întreținere, unde s-a luat decizia de a ieși în stradă. În jurul orei 11:00 ne-am îndreptat spre poartă. Când am ajuns la poartă ne-am hotărât că ar fi bine să așteptăm și schimbul doi să fim mai mulți. A fost o greșeală pentru că la 13:30 când a venit schimbul doi nu am fost mai mulți. În final, în stradă am ieșit cam 300 din 4.000 de oameni care lucram la Imatex. Am început să oprim în trafic autobuzele care duceau oameni la muncă, dar din păcate au coborât foarte puțini cu noi.

Nu ne-am dus în prima fază spre Comitetul Județean de partid. Noi ne-am dus să scoatem în stradă și celelalte întreprinderi: IRA, Metalotehnica Vinalcool etc. Am ajuns până la Metalotehnica. La IRA și Vinalcool erau blocate porțile. La Metalotehnica am reușit să intrăm. Directorul fabricii a încercat să ne oprească, dar fără succes. Am intrat, dar puțini au ieșit și aici cu noi. Ei aveau acces și prin spate pe unde au ieșit.

Când ne-am întors erau deja scutieri. Primul baraj a fost la Metalotehnica când au încercat să ne blocheze în incinta întreprinderii. Dar erau foarte „subțirei” și am trecut de ei. Ne-am întors spre gară, pe șoseaua Gheorghe Doja. Pe trotuar cred că erau mai mulți oameni decât eram noi pe șosea. Veneau în paralel cu noi. Când am ajuns în zona cofetăriei Mariana (n.a. – zona Gării din Târgu-Mureș) am întâlnit primul dispozitiv adevărat. Era format din trupe de Securitate cu pistoale automate, scutieri, câini”. 

Securitatea a început vânătoarea în timpul nopții

După mai multe confruntări cu forțele de represiune, revoluționarii au ajuns în centrul orașului, în fața Comitetului Județean. Seara, la deschiderea focului, în piață erau deja aproximativ zece mii de oameni. Șase eroi-martiri târgumureșeni și-au pierdut viața. Alți zeci de revoluționari au fost răniți, arestați, bătuți și torturați de Securitate și Miliție.

Pe atunci în vârstă de doar 25 de ani, Aurel Vuță își amintește clipele de groază prin care a trecut în noaptea respectivă. În noaptea dinspre 21 spre 22 decembrie 1989, când zeci de revoluționari erau bătuți și torturați în sediile Securității și Miliției, brațul înarmat al partidului continua vânătoarea celorlalți revoluționari identificați.

„Imaginați-vă ce aveam eu în minte când am văzut că în centru au murit oameni. Imaginați-vă cum mă simțeam! Mi-am spus apoi că viața mea și a familiei mele e terminată. Nota bene că în noaptea aceea mi-au spart apartamentul din cartierul Tudor unde locuiam atunci. Iar la mama în grădină a fost plasat un dispozitiv care m-a așteptat toată noaptea. Eu mi-am luat nevasta care era asistentă la Spitalul Județean și ne-am dus la Voiniceni (n.a. – localitate din județul Mureș situată la aproximativ 10 kilometri de municipiul Târgu-Mureș) la socri mei care m-au certat”, a încheiat Aurel Vuță.

Cele precizate coincid, după verificări și după consultarea rechizitoriului dosarului Revoluției în Tg-Mureș, cu datele oficiale stabilite de ancheta procurorilor militari care au investigat Revoluția din decembrie 1989.

In memoriam celor care și-au pierdut viața la Tg-Mureș în timpul Revoluției din Decembrie 1989: Bodoni Sandor, Hegyi Lajos, Adrian Hidoș, Ilie Muntean, Pajka Karoly, Tamas Erno.

În final, trebuie subliniat că în pofida faptului că regimul a încercat să folosească în interes propriu introducerea factorului etnic în timpul evenimentelor din decembrie 1989, Revoluția care a izbucnit și în Târgu-Mureș a mobilizat deopotrivă atât români cât și etnici maghiari. Nu a existat un conflict etnic, cel puțin nu în primele ore ale Revoluției. Românii și maghiarii au ieșit braț la braț în stradă împotriva tiraniei.

Acestă falsă impresie a unui conflict etnic în perioada desfășurării evenimentelor din decembrie 1989 este o eroare și are legătură directă cu regretabilul conflict interetnic ce a izbucnit pe 20 martie 1990 la Târgu-Mureș și care a contribuit la răspândirea confuziei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News