Mărturii impresionante de la cutremurul din '77. "Lumea îngrozită, țipete, claxoane, explozii de butelii, oamenii nu știau încotro s-o mai ia"

La cutremurul din 4 martie 1977, care a durat 56 de secunde și s-a soldat cu peste 1.500 de morți, unii s-au speriat, alții... nu. Sau, cel puțin, nu au realizat pe moment gravitatea situației. Iată ce-și aduc aminte românii despre clipele de coșmar de atunci: 

"M-a surprins într-un bloc la parter, într-un birou, unde era și o persoană, un coleg mai în vârstă care-l prinsese și pe cel din '40. Și el s-a panicat. Noi, ceilalți, nu. Abia după aceea am realizat dimensiunea... Nu mai stau în aceeași clădire unde am stat atunci, dar chestia cu siguranța este relativă, indiferent unde te afli, că-i în teatrul de război, pe șosea, pe trecerea de pietoni, pe trotuar, oriunde... [...] Acele clădiri frumoase, din perioada interbelică, din centrul vechi al Bucureștiului nu mai presupun nicio garanție. E grad ridicat de periculozitate. Și, totuși, sunt magazine, sunt instituții, oamenii merg cu atâta lejeritate..." a povestit o doamnă.

O altă femeie a rememorat: "M-a prins în apartament, aveam băiatul de trei ani și fata de cinci ani. După ce s-a liniștit, am coborât. Mă simt în siguranță în blocurile astea... noi stăm aici de 45 de ani și n-am avut probleme."

"M-a prins acasă, după amiaza, soția era la serviciu și nu am realizat prea multe până când nu a venit ea la 1 noaptea, pe jos, de la IPRS Băneasa în comuna Pantelimon. Atunci m-am speriat, dar până atunci nu! Am avut un nepot micuț, l-am scos din pătuț și l-am luat în brațe și m-am liniștit. Dar pe urmă, când am văzut dezastrul... Dar trei luni de zile n-am mai ieșit din oraș, ca și la revoluție, doar acasă și serviciu" și-a adus aminte un cetățean.

"Pe mine m-a prins la etajul 7. Eram la un vecin, jucam table. Am coborât de urgență pe scări că aveam copiii amândoi mici, am stat puțin pe afară și după aceea am venit înapoi în casă" a spus un altul.

"Și pe mine tot în casă. Nu știam pe unde să ieșim că ușile se dădeau de perete. Nimeni nu știa cum să reacționeze, sperietura... nu mai zic! Tocmai ne uitasem la un film bulgăresc - "Dulce și amar" care parcă prevestea ce a urmat. Lumea îngrozită, țipete, claxoane, explozii de butelii, oamenii nu știau încotro s-o mai ia... Ne-am revenit foarte greu. Am aflat cât prăpăd s-a făcut în oraș. Când am văzut cum au căzut la pământ clădirile alea din centru... cum au murit actorii... a fost o tragedie care nu cred că se va mai întâmpla prea curând la noi."

Mai multe mărturii, în reportajul de mai jos:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News