”Despre cum Guvernul te leagă de mâini și de picioare și, la final, iți mai da și un șut în fund... Ca sa înțelegeți, soția mea și cu mine avem un ONG cultural, un teatru privat. Dar spre deosebire de multe alte ONG-uri culturale, am gândit planul de afaceri astfel încât sa nu depindem de fonduri de la stat (e.g. AFCN).

Ne-am concentrat sa avem un plan de afaceri fiabil, sa facem spectacole bune de teatru și sa reușim sa ne acoperim cheltuielile din vânzarea de bilete. Pentru că ne-am zbătut suficient de mult, am reușit sa generam și bani pentru salarii pentru întreaga echipa. Menționez, fără bani de la stat dar, în același timp, având grijă sa ne plătim toate impozitele și taxele la stat (așa mi se pare normal). Pentru ca totul părea stabil financiar și pentru ca pe lume a venit copilul nostru, am zis sa îi oferim un cămin cu toate condițiile, așa ca am făcut și un credit ipotecar la BCR ca sa cumpăram un apartament. A venit pandemia.

Guvernul a luat măsurile pentru prevenirea pandemiei și a oprit activitatea teatrelor. Am intrat toată echipa în șomaj tehnic (doar ne plătisem impozitele până acum). Guvernul a dat o ordonanța în care a amânat plata ratelor la bănci pană la sfârșitul lui Decembrie 2020. În 2021, în București, în continuare nu au voie sa se joace spectacole. Prin urmare, și noi avem, în continuare, activitatea blocată. Doar că acum au început sa mă sune cei de la BCR să le plătesc ratele. Le-am explicat situația mea, că sunt în șomaj - a cărui valoare nu ar putea acoperi rata, ca anticipez ca din luna Martie să se ridice restricția pentru teatre, și de atunci sa se genereze încasări, ca să putem plăti salarii, inclusiv salariul meu.

Le-am zis ca am un copil mic, ca am soția bolnavă de cancer și că puținii bani pe care îi avem ii folosim pentru tratament. Că nu e vina mea dacă Guvernul nu-mi dă voie sa îmi desfășor activitatea. Tot ce le cer este sa mă lase sa încep să plătesc din luna Martie. Pentru cei de la BCR nu au contat explicațiile mele și chiar mi-au zis arogant: ca eu nu știu cum funcționează principiile unei bănci. Firma care ne ia chirie pentru depozitarea decorurilor ne-a înțeles.

Firma de contabilitate, firma de avocați, banca la care avem leasing la mașina pentru teatru, alte firme cu care colaboram și la care rămăsesem datori, toți au înțeles situația noastră și ne-au asigurat ca sunt conștienți de faptul ca nu e vina noastră și ca ne vom plăti facturile restante când vom începe activitatea. Dar cei de la banca BCR, nu ne-au înțeles, nici măcar nu i-a interesat sa ne asculte. Aveau o placă pre-înregistrată “one size fits all” și... cam atât.

Faza e ca ar trebui sa fiu supărat pe cei de la banca BCR, ca nu înțeleg situația mea și a teatrului. Dar nu sunt supărat pe BCR. Dezamăgit da, dar asta e alta poveste. Văzut la rece, eu am avut o înțelegere cu ei și e dreptul lor să îmi ceara să o respect, indiferent de circumstanțe. Eu sunt supărat pe GUVERN. Pentru ca mie îmi ţine blocată în continuare activitatea şi mă împiedică să generez venit. Şi, în acelaşi timp, nu dă o ordonanţă prin care sa mă protejeze în continuare de bănci. Şi ce nu înțeleg este faptul ca în teatre s-ar respecta regulile de distanțare, mult mai bine decât într-un supermarket, avion sau tren. Este clar ca, după ce s-au închis teatrele, rata de îmbolnăvire nu a scăzut. Deci nu la teatru este problema. Guvernul a tot fluturat informații electorale despre o schema de ajutorare pentru segmentul cultural. Acum o da cotita și aruncă pisica de la un minister la altul.Până când se va lua o decizie - în caz ca se va lua - noi, ca teatru și ca persoane fizice, vom fi în faliment fără sa mai avem puterea să o luăm de la capăt. Şi nici măcar nu e vina noastră ca nu am fi fost capabili. De ce Guvernul nu ne lasă sa avem activitate ca teatru? Și de ce nu ne protejează acum în fața băncilor? DE CE?”, a scris Marius Stanca pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News