Fenomene stranii la o mănăstire atipică din România din inima Teleormanului: 70 de icoane au plâns într-o seară din 2004 cu lacrimi de mir, iar o icoană a Maicii Domnului a plâns și cu lacrimi de sânge.

Despre minunile care au avut loc la Mănăstirea Siliștea Gumești, cu hramul Sfântului Pantelimon Tămăduitorul, în 2004, a povestit pentru România TV părintele Antonie Liță, starețul mănăstirii care a fost ridicată pe locul unde cândva a fost o unitate militară sovietică.

Părintele Antonie Liță este cel care și-a asumat în 1996 sarcina ce părea aproape imposibilă de a-l aduce pe Dumenzeu acolo unde cândva răsunau ordine de luptă, deoarece sătenii, în frunte cu primarul de atunci, doreau acolo o închisoare, nu mănăstire.

"Si atunci am zis: Maica Domnului, fa o minune, cu o icoana, cu sfinte moaste la aceasta manastire ca oamenii sa se intoarca la Dumnezeu pentru ca in zilele de sarbatoare si in zilele de duminici ara, treiera, deci nu tine cont ca e sarbatoare si merge pe camp cu tractoare, cu combine. Dupa 2 februarie spre 3, noaptea, pe la ora 2 si ceva, a inceput sa curga sfant mir de la o icoana de la biserica, si baiatul care citea la Pslatire a venit sa ma anunte. Eu nu am crezut ca asa de repede se poate implini de la Maica Domnului vorba care am trimis-o si celalalt preot care trebuia sa citeasca la 3 a venit si el sa imi spuna ca curge din 28 de locuri din icoana iar eu am zis ca pana nu face Maica Domnului balta de mir sa nu vina sa ma deranjeze ca trebuia sa plec la o inmormantare si ma simteam tare obosit. Apoi, dimineata, am sunat pe Preasfintitul, i-am spus ce s-a intamplat si a zis sa stergem bine pe jos, sa punem celofan, sa punem vata si sa lasam credinciosii sa vada cu ochii lor minunea Maicii Domnului", a povestit stareţul mănăstirii.

Fenomenul a fost observat la peste 70 de icoane, indiferent de vechimea sau calitatea ei.

Tot la mănăstirea din Siliştea Gumeşti, o icoană a Maicii Domnului a plâns și cu lacrimi de sânge.

Pe locul unde a fost ridicată unitatea militară transformată în mănăstire, a fost cândva Schitul Glavacioc, care aparţinea de mănăstirea Glavacioc.

Părintele Antonie este destul de discret și reținut când vine vorba despre minunile si vindecările miraculoase petrecute în mănăstire. "La noi vin mulți bolnavi. Totul depinde de credința lor, nu de noi. Eu am avut poate mai puțin decât bobul de credință, dar am cerut pentru ceilalți care trebuiau să se întoarcă la Dumnezeu, nu pentru mine", a mai spus părintele Antonie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News