"Urit mi-a fost de "jurnalistul" la limita alfabetizarii si prost ca noaptea. Si urit mi-a fost de mine ca nu-i spun in fata ca prostia e mai suportabila daca sta in banca ei, daca merge pe burta, cum ar veni.

- In primul rind as vrea sa te intreb cum iti alegi piesele pe care le montezi?

- O sun pe ma-ta si ma sfatuiesc cu ea.

Doar prima replica s-a intimplat. A mea a fost spusa in gind, din pacate. Si acea prima replica a fost cea mai inteligenta din tot interviul", a povestit Lia Bugnar.

Apoi, regizoarea a relatat o altă întâmplare petrecută în urmă cu mai mulți ani undeva în provincie.

"Din seria de interviuri de neuitat, mai am unu' care bate tot. Intr-un orasel de provincie, cu gazde minunate de altfel, la sfirsitul spectacolului, cind tot ce ne doream era sa ne urcam cit mai repede in masina si sa plecam spre Bucuresti si pe drum sa vandalizam chipsurile din prima benzinarie mai de Doamne-ajuta, directorul teatrului ne roaga sa stam sa dam un interviu unui jurnalist tinar, de viitor, cum ne-a fost descris, foarte destept si care e innebunit sa vorbeasca un pic cu noi, mai ales cu mine, ca aia care am scris, regizat si am mai si jucat in spectacol. Intrebarile erau asa de naive si pe dinafara, ca de la un punct incolo frizau profunzimi pe care nimeni vreodata nu le atinsese in vreun interviu. Cum sint obsedata de ideea ca aripile taiate nu se mai regenereaza, am raspuns masochista la absolut tot ce m-a intrebat omu', 'fo patruj' de minute asa. Cind, intr-un tirziu, mi-am insfacat geanta si eram cu un picior in strada, omu' ma intoarce din drum cu caietelu' deschis si pixu' in pozitie de atac:

- Aoleo, uitam. Dati-mi si mie cum va cheama cu nume si prenume, ca nici nu v-am intrebat.

[citeste si]

I-am dictat pe litere si am plecat cu sentimentul clar ca tocmai am trait momentul apoteotic al carierei mele", a scris Lia Bugnar pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News