Discursul motivaţional exprimat de acesta în faţa soldaţilor răsună chiar şi acum, la 2500 de ani distanţă. Doar un mesager trimis înapoi spre Sparta şi trădătorul care a spus armatei persane cum poate fi cucerită poziţia apărată de Leonidas au supravieţuit acelei zile fatidice. 

"O mie, două mii, trei mii de ani de acum încolo, oameni peste sute de generaţii, încă nenăscuţi, vor călători spre Sparta. Vor veni îndemnaţi de curiozitate faţă de trecut sau cu apetit de cunoaştere pentru antichitate. Se vor plimba pe câmpiile noastre, printre pietrele noastre. Ce vor învăţa despre noi? Lopeţile lor nu vor scoate la suprafaţă palate sau temple, nici arhitectură veşnică sau artă. Ce va rămâne din Spartani? Nu monumente din bronz sau marmură, ci asta, ce facem aici, astăzi", este ceea ce ar fi spus Leonidas, conform Greek Reporter.

Şi nu sunt singurele cuvinte spuse de regele spartan. 

"Mâncaţi bine, oameni. Pentru că vom lua cu toţii masa în Hades", ar mai fi spus acesta. 

Prințesa Alice a Greciei, mama prințului Filip, o viaţă de filantropie şi dăruire. A fost numită "Dreapta" şi "Erou al Holocaustului"

Prințesa Alice de Battenberg, mama Prințului Philip, a fost un membru mai puțin cunoscut al Familiei Regale Britanice, care a trăit o viață tumultuoasă marcată de tragedie dar și de numeroase misiuni filantropice în Grecia.

Prințesa Alice, care a fost mama prințului Philip  și care a devenit soacra reginei Elisabeta a II-a în 1947, și-a petrecut jumătate din viață în Grecia. Ea a iubit aceste locuri atât de mult încât, la un moment dat, a început să o numească „țara mea”, potrivit greekreporter.com. Această femeie privilegiată, dar tulburată, care era strănepoata reginei Victoria, s-a născut la Castelul Windsor pe 25 februarie 1885. Tatăl ei a fost prințul Louis de Battenberg, iar mama ei a fost prințesa Victoria de Hesse și Rin. A fost botezată „Victoria Alice Elizabeth Julia Marie”.

În ciuda faptului că s-a născut surdă, mama ei a cerut să participe la discuții pentru adulți încă de la o vârstă fragedă, astfel încât, cu puțin timp înainte de a ajunge la maturitate, Alice a putut să citească buzele interlocutorilor ei în mai multe limbi. Nu numai că a învățat să citească pe buze, dar vorbea fluent engleza și germana. În 1903 s-a căsătorit cu prințul Andrei al Greciei și Danemarcei (care era cunoscut sub numele de „Andrea” în cadrul familiei), al patrulea fiu al regelui George I al Greciei și al Olga Constantinovna a Rusiei. Prințul și Prințesa Andrew s-au stabilit în Grecia și au avut cinci copii.

Sursa citată spune că Prințesa a dus o viață relativ lipsită de griji, călătorind prin Europa și făcându-și munca de caritate între anii 1905 și 1914, în timp ce Andrew era devotat carierei sale militare în armata greacă. A fost onorată pentru munca sa cu Crucea Roșie Regală în 1913. În iunie 1917, în timpul Primului Război Mondial, familia regală a fost forțată să plece în autoexil în Elveția, din cauza insistențelor regelui progerman Constantin I ca țara să rămână neutră, în ciuda insistențelor prim-ministrului Eleftherios Venizelos de a se alătură Antantei. Cu toate acestea, regele Constantin a fost mai târziu exilat, de asemenea. În urma răsturnării referendumului din 1920, Constantin I s-a întors din nou în Grecia împreună cu restul familiei regale. În iunie 1921, Prințesa Alice l-a avut pe Prințul Philip, al cincilea copil al ei, care se va căsători mai târziu cu Prințesa Elisabeta a Marii Britanii și va fi încoronată Elisabeta a II-a. Familia locuia la reședința regală din Corfu la momentul nașterii lui Filip. Cu toate acestea, pacea relativă a acelor ani scurți nu avea să dureze. După dezastrul din Asia Mică din 1922, regele și unchiul său au fost nedoriți în țară și au fost forțați să fugă în exil la Paris.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News