Un grup de cercetători cu studii în domeniul medicinei au analizat mai multe cazuri cu privire la lobul temporal medial în boala Alzheimer și semnificația clinică a amigdalei atrofiate, determinând astfel legăturile dintre cele două diagnostice medicale.

Astfel, amigdala atrofiată (bolnavă) a fost corelată cu o serie de gesturi necontrolate, potențiale stări de anxietate și iratabilitate. Aceste rezultate sugerează faptul că gradul de atrofiere a amigdalei este comparabil cu cel a hipocampului (zonă a creierului implicată în stocarea amintirilor) în primele etape clinice ale bolii Alzheimer, fiind vorba despre un stadiu avansat al diagnosticului. De asemenea, există relații specifice între nivelul de atrofiere a amigdalei și tulburări neuropsihice.

 Citește și: Alzheimer. Grădinăritul, efecte benefice pentru bolnavi

Pacient diagnosticat greșit cu Alzheimer

Un bărbat din America a murit la vârsta de 77 de ani asfixiat de un corp străin. În urmă cu șapte ani, acesta a fost diagnosticat cu boala Alzheimer, sindromul Klüver-Bucy, care presupune o dereglare de comportament manifestată prin tendința de a pune în gura orice obiect, de a-l explora oral sau de a-l mânca, dezinhibite sexuale manifestate prin masturbații frecvente și abulie. În plus, persoanele cu sindrom Kluver-Bucy sunt "psihic oarbe", adică  incapabile să exploreze un obiect cu ajutorul văzului.

În cazul americanului au fost observate aglomerări neurofibrilare și plăci-β-amiloid, specifice în cazul amigdalei, iar o abundența disproporționată a acestei anomalii în amigdală poate provoca simptome comportamentale similare cu sindromul Klüver-Bucy - prezent în leziunile bilaterale ale lobului temporal medial.

Specialiștii au concluzionat că acest caz reprezintă o variantă a bolii Alzheimer cu anomalii a amigdalei proeminente și un fenotip Klüver-Bucy , care a fost diagnosticată greșit ca demență frontotemporal.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News