În numărul 7 din Telegraful Roman, care apărea la Siibiu, Sâmbătă 20 Ianuarie (2 Februarie) 1918, era luată în analiză o informație apărută în presa italiană și anume faptul că în Italia s-a înființat o ramată de femei dar și felul în care era structurată aceasta, în cinci secțiuni. Interesant este că semnatarul articolului preconizează că acest fapt urma să se întâmple și în celelalte țări. Menirea armatei de femei era ca prin secția de propagandă să înfrâneze năzuințele de pace ale poporului italian prin mijloace metodice și raționale și de a face agitație pentru continuarea războiului.

Un fior de tristețe ne străbate când ne gândim că noi am avut o adevărată eroină a cărui simbol valorează prin dăruire și moralitate mai mult decât toate armatele de femei înființate sau care se voiau înființate și care murise cu șase luni înainte de scrierea acestui articol. Ecaterina Teodoroiu nu s-a rezumat doar la ajuta din postură de cadru medical armata română ci s-a sacrificat cu devotament pentru România de azi.

 „Armată de femei în Italia

Gazetele italiene scriu, că în Italia s’a înființat o armată de femei.

Armata aceasta are cinci secțiuni, și anume: militară, economică, pentru servicii publice, pentru lucrări de industrie, și în sfârșit una în scopuri de propagandă.

            Secțiunea militară de femei are menirea să scutească soldații dela serviciul din etape, pentru a putea fi trimiși la front.

            Cea economică se va ocupa cu lucrări agricole pe pământurile nelucrate până acum, mai ales în părțile sudice ale țării.

            Secțiile industriale și de lucrări publice vor înlocui, pe cât se poate, puterile bărbătești din aceste așezăminte. Secțiunea de propagandă patriotică a armatei femeilor urmărește țânta: de a înfrâna năzuințele de pace ale masselor poporului italian prin mijloace metodice și raționale, și de a face agitație pentru continuarea răsboiului.

            Răsboiul, va să zică, a pornit o puternică mișcare între femei și în Italia, unde în vreme de pace n’a existat așa numitul curent feminist.

            Pilda italiană, dacă mai durează răsboiul, va fi urmată și în alte locuri.

            Anglia este pe cale de a-și organiza poporația feminină în același fel. Și, după Anglia, vor veni și celelalte țări. ” 

Notă 1:

Ecaterina Teodoroiu (născută Cătălina Vasile Toderoiu la 14 ianuarie 1894, Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu, România – d. 22 august 1917 lângă Panciu, România) a fost o cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.

Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea ei natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital, a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie.

Notă 2: FilmulEcaterina Teodoroiu a fost regizat în 1978 și regizat de Dinu Cocea după un scenariu de Mihai Opriș și Vasile Chiriță. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Stela Furcovici, Ion Lupu, Mihai Mereuță, Ion Caramitru, Amza Pellea și Ilarion Ciobanu. Lungmetrajul relatează participarea tinerei eroine Ecaterina Teodoroiu (1894-1917) ca voluntar în luptele din Primul Război Mondial. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News