NASA a transmis la inceputul acestui an cateva comunicate de presa ingrijoratoare cu privire la starea tehnica a telescopului spatial Kepler. Desi deocamdata nu este vorba de o defectiune reala, inginerii sunt ingrijorati si atrageau atentia cu privire la degradarea performantelor unor echipamente de bord ce ar putea afecta ulterior colectarea datelor stiintifice.Sa vedem asadar care sunt aceste potentiale probleme. In iulie 2012 Kepler pierdea roata inertiala numarul doi. Ramasi cu doar trei RWL (reaction wheel) din patru, inginerii au schimbat complet strategia de operare a satelitului. Temperatura lubrefiantului a fost crescuta, rotile inertiale au fost folosite la viteze de rotatie mai mari si ele au fost accelerate in ambele directii. Din pacate, in ianuarie 2013, RWL cu numarul 4 a dat semne de slabiciune, dupa ce inginerii au vazut in datele satelitului o crestere a frictiunii in lagarul sistemului. RWL 4 a fost problematic si impredictibil inca de la inceputul misiunii, cu perioade de crestere a frecarii in lagare si apoi revenire la normal, un fenomen pe care inginerii nu l-au putut explica niciodata. De aceasta data, asa cum spuneam, rezistenta este crescuta si nu pare ca se va corecta de la sine. Pierderea RWL numarul 4 ar fi chiar un moment prost acum cand NASA a aprobat bugetul pentru extinderea misiunii dupa 2016 si cand telescopul american a ramas singurul vanator spatial de exoplanete dupa pierderea lui Corot. Kepler este o revolutie in domeniul vanatorii de exoplanete. In februarie anul acesta cercetatorii anuntau descoperirea celei mai mici exoplanete cunoscute pana in prezent: Kepler 37b, o planeta comparabila ca dimensiuni cu Luna (3860 km in diametru). Planeta orbiteaza steaua Kepler 37 din constelatia Lyra (o stea de clasa G aflata la circa 210 ani lumina de Pamant), cu o perioada orbitala de 13.4 zile terestre. Se estimeaza ca sistemul solar Kepler 37 s-a format in urma cu 6 miliarde de ani (fata de sistemul nostru solar care are o vechime de 4.5 miliarde de ani). Kepler 37 are 80% din masa Soarelui si 97% din luminozitatea sa. Sistemul solar Kepler 37 mai contine inca doua planete: Kepler 37c (cu o masa de 75% din masa Pamantului si o perioada orbitala de 21.3 zile terestre) si Kepler 37d (cu o masa de 200% din masa Pamantului si o perioada orbitala de 39.8 zile terestre). Recent s-a anuntat descoperirea a doua noi sisteme solare: Kepler 62 si Kepler 69. Kepler 62 este o stea diferita de soarele nostru: este mai mica (2/3 din dimensiunile Soarelui), mai rece, mai batrana si mult mai putin luminoasa. Cinci planete au fost descoperite in acest sistem solar: Kepler 62b, Kepler 62c, Kepler 62d, Kepler 62e si in sfarsit Kepler 62f. Primele trei au perioade orbitale foarte mici ceea ce le face foarte calde si improprii dezvoltarii vietii. Kepler 62e este cu 60% mai mare decat Pamantul si are o perioada orbitala de 122 de zile. Kepler 62f, cu 40% mai mare decat Pamantul, are o perioada orbitala de 267 de zile. Kepler 69 este o stea asemanatoare Soarelui (are 93% din dimensiune, 80% din luminozitate). Este orbitat de 2 planete: Kepler 69b (de doua ori mai mare decat Pamantul, perioada orbitala de 13 zile) si Kepler 69c (cu 70% mai mare decat Pamantul, perioada orbitala de 242 de zile). Daca este sa ne referim la statistica, cele doua noi sisteme solare aduc cu ele si noi recorduri: Kepler 62f a preluat recordul pentru cea mai mica exoplaneta aflata in zona potential locuibila, in timp ce Kepler 62c pe cel pentru cea mai mica exoplaneta aflata in zona potential locuibila a unei stele asemanatoare cu Soarele nostru. Asteptam cu interes evolutia misiunii Kepler si pentru interesul comunitatii stiintifice internationale si a cercetarii in general speram ca problemele tehnice vor fi rezolvate si telescopul spatial va continua sa functioneze. Space Alliance

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News