Data actualizării: 23.08.2021 09:19
Data publicării: 23.08.2021 09:15

Karlovy Vary 2021: În umbra Globului de cristal

Autor: Corespondență de la Magda Mihăilescu | Categorie: Cultura

Sir Michael Caine și Globul de cristal (Foto Servis Festival Karlovy Vary)

În 1959 Karlovy Vary împărțea timpul său de festival cu mai nou apăruta manifestare moscovită. Din obligație istorică. Astfel se explică de ce, deși înființat cam aproape în același timp cu sărbătoarea de pe Croazetă, a ajuns doar la cea de a 55-a ediție.

Anul acesta, același Karlovy Vary a cedat spațiul său temporal tradițional, începutul lunii iulie, cu Cannes-ul. Din fraternitate festivalieră. Așa se face că ne aflăm aici acum, când un august capricios, ca într-un film de Jiri Menzel, se pregătește de plecare. O mică schimbare de agendă de care au profitat cei care sprijină cea mai importantă întâlnire cinematogafică din această parte a Europei pentru a o regăsi astăzi într-un decor împrospătat, un hotel-gazdă și sediu al festivalului înnoit, cu o sală de presă impecabil dotată tehnic.

Din respect pentru invitați, pentru a-i scuti de hărțuiala veșnicei demonstrări a documentelor de imunitate Covid, o echipă medicală ne-a împodobit din prima zi încheietura mâinii drepte cu o brățară specială, obținută conform normelor în vigoare. Nu ne despărțim de ea și, în acest fel, măcar de o grijă am scăpat. Altfel, ceremonia deschiderii actualei ediții a fost tot atât de spectaculoasă ca în toți anii, cu ingeniosul show op-art de gimnastică ritmică structurat în jurul logo-ului festivalului: cifra 55 stilizată, pentru a imagina doi ochi.

Totul - în ritmurile cunoscutei melodii a anilor ‘60 Floricele de porumb, căci, nu-i așa, spunea, nu fără ironie, prezentatorul Marek Eben, « Popcornul dă cinematografului un parfum unic ». Parfumul unei epoci cu bune și cu rele, dar la un festival, cel puțin la început, le uităm pe cele din urmă, mai ales când toată suflarea din uriașul Grand Hall era pregătită pentru marea întâlnire cu cel căruia avea să-i fie acordat Globul de cristal pentru contribuția adusă artei cinematografice, Sir Michael Caine.

Cadru din filmul Best Sellers, cel mai recent titlu al marelui actor

După atâtea alte nume prestigioase onorate aici de-a lungul anilor, de la Morgan Freeman și Robert Redford la Tim Robins și Richard Gere, de la Roman Polanski și Helen Mirren la Harvey Keitel și John Malkovich, nobilul Sir își pune pecetea pe prestigiul festivalului. La 88 de ani, sprijinindu-se în baston, Michael Caine ne-a făcut să uităm de ceea ce timpul aduce, fatalmente, cu el, din clipa în care a rostit good evening.

Nu cred că s-a mai gândit cineva la legendarul său accent cockney. În sală răsuna o voce puternică, uluitor nealterată de vreme, căreia i-aș spune de diamant, glasul filmelor sale, dintre care șapte sunt omologate de British Institute printre cele 100 de titluri importante ale secolului XX. « Mi-am început călătoria ca actor – ne-a mărturisit pe scenă – fiind un nimeni care venea de niciunde și nu știa să facă nimic.… Acum, îmi dați acest premiu pentru ceva care cred că știu să fac ».

A doua zi, sâmbătă, aveam să-l reîntâlnim în aceeași sală, prezentându-și cel mai recent film, Best Sellers. Voi reveni asupra lui, pentru a nu amâna prea mult cel de al doilea eveniment al serii inaugurale, premiera filmului dedicat celui mai celebru sportiv din istoria Cehiei, unuia dintre marii alergători ai lumii, Emil Zatopek, „locomotiva cehă”, eroul Olimpiadei de vară de la Helsinki din 1952.

Filmul, semnat de regizorul ceh David Ondricek, nu este ceea ce numim astăzi un biopic, o biografie ușor romanțată. Ecranul ne restituie doar un fragment din viața lui Zatopek și acesta proiectat pe fundalul prieteniei sale cu sportivul australian Ron Clarke. Reîntâlnirea lor este un prilej de a rememora momentele de grație de la Helsinki, cu cele trei medalii de aur pentru probele de 5.000, 10.000 m. și neașteptatul maraton.

Povestea este intersectată de fragmente care astăzi pot uimi, privind duritatea metodelor de antrenament ale sportivului sau pot surprinde pe cei care nu-i cunosc viața alături de o altă mare sportivă, sulițașa Dana Zatopkova. Spre mirarea noastră, a celor care, din păcate, chiar profesioniști fiind, nu avem prea multe prilejuri de a urmări cursiv dinamica cinematografiilor din jurul nostru, interpretul eroului ceh est un tânăr actor recunoscut mai degrabă pentru talentul său comic, Vaclav Neuzil. M-am întrebat câtă muncă trebuie să se afle dincolo de zâmbetul său cu adevărat fermecător, căci oricât ar fi fost de dublat în timpul istovitoarelor curse, fără antrenamente speciale nu cred că ar fi făcut față. Un film pe care, mai mult ca sigur, Centrul ceh din București, atât de generos și atent cu cinematograful, ni-l va oferi.

Vaclav Neuzil, un neașteptat interpret in rolul legendarului alergător Zatopek

Mă întorc la Best Sellers, (debutul în ficțiune al regizoarei canadiene Lina Roessler), producția care l-a readus pe Michael Caine în fața noastră. Sunt cum nu se poate mai subiectivă. Pentru mine, o poveste în care, pe ecran apar cărți - vorba reclamei - multe cărți, librării, edituri, pe deasupra și o pisică numai ochi și urechi, al cărei proprietar este Michael Caine, un scriitor bătrân ursuz, bombănitor, certat cu toată lumea, nu are cum să nu-ți meargă la inimă.

Când marele actor rostește, în doi peri, iconoclast, nu avem cum să nu ne gândim cât de ușor rostogolim, astăzi, cuvintele. Nu mă îndoiesc că mulți dintre noi ne-am așteptat ca Sir Michael Caine, recunoscut și pentru talentul său de om glumeț, să strecoare vreo nespusă. Mi-am adus aminte că la Cannes, cu puțini ani în urmă, ne-a mărturisit că până și regina Angliei i-a sugerat că l-ar asculta cu plăcere. Răspunsul unui Sir: „Majestate, glumele pe care le știu eu nu pot fi spuse Majestății Voastre”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News