Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Cum reușesc locuitorii unui sat din Italia să trăiască în armonie cu urșii: Este vorba despre a-i face pe oameni să creadă că pot rămâne aici și să aibă o viață foarte bună
Sursa: freepik
O comunitate dintr-o zonă montană a găsit modalitatea de a trăi în armonie cu animalele sălbatice.
Într-un context provocator, unde oamenii trebuie să învețe să coexiste cu animalele sălbatice, locuitorii satului montan Pettorano sul Gizio din Italia au reușit să trăiască în armonie cu urșii din comunitate. Astfel, satul a devenit o destinație atrăgătoare pentru turiști și noi rezidenți, contracarând tendința de declin rural, potrivit The Guardian.
Satul Pettorano sul Gizio, un exemplu de conviețuire între oameni și urși
Satul Pettorano sul Gizio se remarcă prin iubirea sa pentru urși. În piața satului, un urs și un pui de urs de dimensiuni naturale captează atenția, iar pe pereți, picturi cu urși „își aruncă privirea” asupra locului.
Cunoscut acum ca „satul care a sălbăticit”, Pettorano sul Gizio a atras un nou val de tineri care se dedică restaurării naturii. Totuși, „a face pace” cu urșii marsicani, o subspecie a ursului brun, care sunt specifici regiunii Abruzzo și în pericol de dispariție, nu a fost ușor.
Satul, cu nuanțele sale de ocru și portocaliu deschis, este inclus în lista „I Borghi più belli” din Italia (asociația orașelor istorice). În 1920, aproximativ 5.000 de oameni trăiau aici, însă în prezent, populația a scăzut la doar 390. Localitatea semăna cu multe alte localități din sudul și centrul Italiei, în regiunea Abruzzo, unde populația este în scădere și tot mai îmbătrânită. Un sat vecin a fost aproape complet abandonat, având doar 12 locuitori.
Cea mai mare amenințare pentru urși este reprezentată de oameni, așa că specialiștii în conservare au înțeles că locuitorii acestor sate izolate trebuie să dezvolte dorința de a-i proteja.
Incidentul din 2014 care a marcat nevoia de schimbare
După Al Doilea Război Mondial, odată ce economia Italiei a început să crească, mulți săteni au plecat pentru a lucra în orașe. Pe măsură ce presiunea umană asupra peisajului a scăzut, natura a început să-și revină – populația de urși Marsicani numără acum aproximativ 60 de exemplare și pare să fie în creștere. Însă cei care au rămas nu mai știau cum să coexiste cu marii prădători.
Relațiile au fost extrem de tensionate în urmă cu 10 ani, când un urs de 135 de kilograme, cunoscut pentru raidurile sale asupra găinilor, albinelor și livezilor, fura continuu hrană. Mario Cipollone, de la Rewilding Apennines, organizația care se ocupă cu restaurarea ecosistemelor din Apenninii Centrali, explică faptul că ursul era „cel mai periculos în aceste atacuri”.
În 2014, tensiunile dintre localnici și urși au atins apogeul, când un fermier amator a împușcat un urs tânăr, după ce acesta a atacat mai multe găini. Mulți săteni l-au susținut pe fermier, care a declarat că ursul l-a atacat. Deși nu există cazuri documentate în care urșii bruni să fi ucis oameni, aceștia sunt, în general, timizi și evită contactul cu oamenii.
Măsuri eficiente pentru protejarea comunității: garduri electrice, containere speciale și ghiduri de conviețuire cu urșii
Astfel, în 2015, Pettorano sul Gizio a devenit prima comunitate „smart” în ceea ce privește urșii din Italia. Au fost instalate garduri electrice în jurul a peste 100 de proprietăți pentru a proteja albinele, găinile și alte animale de fermă; au fost puse porți și containere pentru gunoi rezistente la urși, iar locuitorilor din Pettorano sul Gizio și din satul vecin, Rocca Pia, le-au fost distribuite ghiduri despre cum să trăiască în armonie cu urșii.
Locuitorii sunt încurajați să nu lase mâncarea afară, să adune fructele coapte din livezi și să păstreze deșeurile alimentare în interior până la colectarea gunoiului. Potrivit lui Cipollone, în ultimii 11 ani, „daunele s-au redus semnificativ.”
Ursul Peppina a fost înlocuit de Barbara, care bântuie acum aleile din Pettorano sul Gizio, dar fără a mai provoca daune. Atacurile urșilor au scăzut cu 99% în trei ani, potrivit datelor oferite de organizația de conservare a urșilor Salviamo L'Orso, care adaugă că, din 2020, nu s-au mai înregistrat daune.
„Daunele s-au redus aproape complet”, mai spune Cipollone. „Am implementat toate măsurile necesare pentru a face satul sigur în fața urșilor”, a mai adăugat el.
Și alte țări europene urmează acum acest exemplu. În prezent, există 18 comunități „inteligente” în gestionarea urșilor în Europa, susținute financiar prin programul European Life.
Oamenii se întorc în regiune
Deși depopularea a atras urșii în regiune, în Pettorano sul Gizio, urșii „aduc” acum oamenii înapoi.
„Nu este vorba doar despre turism. Este vorba despre a-i face pe oameni să creadă că pot rămâne aici și să aibă o viață foarte bună”, a mai declarat Cipollone.
Numărul turiștilor care vin în Pettorano sul Gizio a crescut de la aproximativ 250 în 2020 la peste 2.400 anul trecut, conform datelor de cazare colectate.
Totuși, un aspect important de menționat este faptul că scăderea populației umane în această regiune a avut un impact semnificativ asupra reducerii, chiar eradicării atacurilor urșilor, facilitând astfel o coexistență între locuitori și animalele sălbatice.
Situația urșilor din Pettorano sul Gizio este opusă celei din România, unde numărul mare de urși și atacurile frecvente generează dificultăți semnificative în gestionarea acestei relații de conviețuire. Un exemplu recent este atacul violent al unei ursoaice asupra Șefului Salvamont din Predeal, în timp ce acesta se îndrepta spre casă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
