"ICR – Isterizează Cultura Română tot mai mult. Altă semnificație acestui acronim eu nu îi mai găsesc. Misiunea ICR este aceea de a promova cultura română în străinătate. Nimeni nu poate face asta însă prin șefi străini de cultură. Mă tem că ICR a devenit în ultimul timp mai mult un creator de conținut pentru Tik-Tok și un subiect de bășcălie. Dacă a fost ceva compromis din imaginea ICR, acel lucru este relevanța. ICR a devenit un soi de agenție de turism, care exportă forme de impostură managerială peste graniță.

„Operațiunea Lisabona” – să o numim așa în spiritul ironiei deja create în jurul acestui episod, este doar cea mai flagrantă speță.

Am fost șocat să constat, la dezbaterea din Parlament pe bugetul din 2023, că reprezentanții ICR sunt mulțumiți pentru că au o relație bună cu Ministerul Finanțelor. Cum se traduce această declarație? Că sunt mulțumiți că au puțini bani la dispoziție pentru promovarea culturii române. Nu e un secret că resursele sunt sub nivelul așteptat și normal. ICR a fost creat după modelul Institutelor Cervantes, Goethe, Francez. Comparați bugetele și veți vedea cât de străini suntem de lumea normală. Suntem străini Occidentului nu pentru că ne aflăm geografic aici, ci pentru că ne aflăm niciunde în domeniile în care ar trebui să contăm. Dacă există o vină a partidelor pentru impunerea unor manageri în fruntea instituțiilor de cultură, care nu sunt persoanele potrivite pentru acestea, fără îndoială, ea există și este cunoscută, dar trebuie să amintim că propunerile care se fac pentru pozițiile de conducere în filialele ICR sunt făcute de Președintele ICR, nicidecum de partide. ICR Lisabona și alte numiri suprarealiste, care au nedumerit și revoltat lumea culturală reprezintă deja cazuri pierdute. Importantă e bătălia mai mare, pentru obrazul ICR ca ansamblu. Ne ajustăm însă speranțele în acord cu timpurile pe care le trăim.

Cum am putea curăța ICR de îmbâcsirea de decadență după procedurile unei lumi care istoric a murit, dar care încă trăiește de pe urmele consecințelor ei: contraselecție, amatorism, șefie regională și mioritică în loc de management occidental și emancipator? Mă gândesc cu năduf și regret la oameni excepționali dedicați cercetării și promovării politicilor culturale, la acei connaisseuri ai spațiilor culturale ale lumii care asistă dezarmați la spectacolul gratuit în care experții în nimicologie le iau locul. Profesioniști avem, dar îi ocolim. Idei avem, dar nu știm să ne batem și financiar pentru ele. Cultură avem, dar a devenit tot mai mult un prilej de tranzacție transpartinică și o afacere de orgolii, nu un antreprenoriat de calitate pentru România. Creatori de cultură avem, dar îi lăsăm tot mai departe de lumea de peste graniță. Mă tem că în România, aceste fenomene vor face ca singura rimă pereche să fie aceea dintre cultură și ură. Pentru că doar printr-o ostilitate susținută față de cultură, sau dintr-o prostie fundamentală, poți lăsa ca așa ceva să se întâmple. Și nu cred că ne dorim să fim în a doua situație, nu?", a transmis Ionuţ Vulpescu. 

Printre numirile controversate din cadrul ICR se numără Andreea Dogariu, director adjunct la ICR Budapesta şi soţia senatorului PSD Eugen Dogariu, Catinca Nistor, fiica lui Stelian Nistor şi fina lui Valeriu Zgonea, dar şi fostul deputat PDL şi PNL Cezar Preda, de la ICR Paris. 

În plus, preşedintele ICR este Liviu Jicman, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare. Fără studii culturale, el este totuşi susţinut pentru această funcţie de către PNL. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News