Înmormântarea lui Mihai Șora va avea loc marți. Sicriul va fi depus luni la Biserica Albă din București.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al filosofului Mihai Şora va fi depus luni seara la Biserica Albă, iar marţi vor avea loc funeraliile.

"Iubitule (...) Te vor aduce mâine seară, la ora 21, în Biserica Albă - "Biserica inimii mele", cum obişnuieşti să spui, şi te vor aşeza acolo. Iar Biserica inimii tale va rămâne deschisă peste noapte, pentru ca oamenii care te preţuiesc şi vor să-ţi fie aproape să poată veni lângă tine. A doua zi, marţi, la ora 13, va fi slujba înmormântării tale, cu părinţii Mihail, Florian şi Silviu, oameni plini de har, pe care-i iubeşti. Şi cu tinerii din cor, fermecătorul cor al Bisericii Albe, despre care ai povestit de atâtea ori..." - este mesajul postat pe pagina de Facebook a filosofului de către soţia lui.

Cine a fost Mihai Șora

Mihai Şora, eseist şi filosof, s-a născut la 7 noiembrie 1916, în comuna Ianova, judeţul Timiş. A urmat Liceul "C. Diaconovici-Loga" din Timişoara (1927-1934), apoi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1934-1938), potrivit Dicţionarului scriitorilor români (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu; Ed. Albatros, Bucureşti, 2002). I-a avut ca profesori, printre alţii, pe Mircea Vulcănescu şi Nae Ionescu.

În 1939, devine student în filosofie la Sorbona, primind o bursă a guvernului francez, apoi, din cauza ocupaţiei germane şi-a continuat studiile la Universitatea din Grenoble (1940-1945), pregătindu-şi aici teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal. S-a stabilit apoi la Paris, fiind numit cercetător stagiar la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris, Secţia de filosofie (1945-1948).

A revenit în ţară în 1948 şi a fost constrâns să rămână, potrivit sursei citate. A lucrat ca funcţionar în cadrul Serviciului de presă la Ministerul de Externe (1948-1950), apoi a fost şef al redacţiei de literatură a Editurii în limbi străine de pe lângă Institutul Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (1951-1954), redactor-şef al compartimentului Moştenirea literară al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, unde reia seriile "Biblioteca pentru toţi", Scriitori români ş.a.(1954-1969), precum şi şef al serviciului Biblioteci în cadrul Ministerului Învăţământului (1970-1977), de unde se pensionează.

Mihai Șora, primul ministru al Învățământului, după Revoluție

A fost primul ministru al Învăţământului după căderea regimului comunist, făcând parte din guvernul condus de Petre Roman. A demisionat din funcţie în semn de protest faţă de mineriadele din 13-15 iunie 1990, refuzând apoi să mai ocupe funcţii în cadrul administraţiei de stat.

A debutat editorial în Franţa cu eseul "Du dialogue intérieur. Fragment d'une Anthropologie metaphysique" (Editura Gallimard, 1947). Trei decenii mai târziu, publică în ţară volumul "Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic" (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor), după care i-au apărut volumele "A fi, a face, a avea" (1985) şi "Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat" (1990), Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică (1995). A semnat şi volume de publicistică: "Firul ierbii" (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor), "Filosoficale" şi "Câteva crochiuri şi evocări" (2001), "Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri" (2001), "Locuri comune" (2004), "Clipa şi timpul" (2005), "Despre toate şi ceva în plus. De vorbă cu Leonid Dragomir" (2005), Sarea pământului (2006), Despre dialogul interior (2006).

A colaborat cu articole şi studii în reviste ca: "Familia", "România literară", "Viaţa românească", "Ramuri", "Cronica", "'Vatra", "22". A tradus din J.J. Rousseau ("Visările unui hoinar singuratic", 1968), J.P. Sartre ("Cu uşile închise", 1981).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News