Lumea s-a emoționat, încă din prima zi a săptămânii: d-na Angela Merkel a vorbit cu dl. Băsescu, deplângând împreună ”încălcările statului de drept în România”. Nu e clar, încă, cine pe cine a sunat. Important mi se pare contextul politic european.

În Consiliu, fiecare vot contează. Berlinul dorește să-și impună viziunea privind ieșirea din criză, viziune ce are în vedere, în primul rând, austeritatea. Germania este sprijinită de țările din Nordul Europei. Statele din Sud și Est doresc o tranziție socială ceva mai îndelungată. În politica sa europeană, dl. Băsescu și-a ales drept reper Germania. Ca urmare, votează necondiționat alături de d-na Merkel, fără să ceară nimic în schimb pentru țara sa.

La București nu sunt tancuri pe stradă, nu patrulează militari în uniformă în fața supermarket-urilor, convorbirile telefonice sunt ascultate ilegal de aceleași Parchete și Servicii secrete, iar tinerii nu sunt ridicați de pe străzi pentru a fi duși în lagăre, deși, aici, da, este o problemă. Școala portocalie a ultimilor opt ani a dat Bac-ul și a mai scos ogenerație de tâmpiți – l-am citat aici pe dl. președinte Traian Băsescu.

Ceea ce se numește lovitură de stat în România este, de fapt, o hotărâre a unei majorități parlamentare, care prin aceasta a revenit la un set de legi ce existau în România cu numai patru luni în urmă,înainte ca hotărârea cu pricina să fie schimbată de fosta majoritate parlamentară aservită lui Băsescu.

Telefonul cu d-na Merkel n-a picat din senin. La acest nivel, pentru ca Merkel și Băsescu să vorbească la telefon, unul dintre cei doi ambasadori, de la Berlin sau de la București, au făcut un demers oficial diplomatic. Numai Adrian Năstase, recent băgat - după opt ani de hărțuială - la pușcărie, îi suna direct pe telefonul mobil pe liderii europeni. Se pare însă că vorbitul la telefon nu i-a servit d-lui Năstase. Nu nu știu în ce măsură îi va servi d-lui Băsescu.

Traian Băsescu este, ca orice marinar, superstițios. Din acest punct de vedere, telefonul lui Merkel nu e de bun augur. D-na Merkel nu are mână bună când sprijină pe cineva. În cazul campaniei electorale a lui Sarkozy, d-na Merkel s-a deplasat la Paris și a pornit campania oficială alături de acesta. Urmarea a fost că Franța are astăzi un nou președinte.

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News