Hugo Chavez este ultimul președinte anti-american care a părăsit scena mondială. S-a sfârșit era liderilor care critică deschis SUA, se întreabă BBC.

[caption id="attachment_290996" align="alignleft" width="310"] Foto: bbc.co.uk[/caption]

A criticat politica ”imperialistă” a SUA, l-a comparat pe George W. Bush cu Hitler și chiar a avertizat că împrumutarea Halloweenului de către America Latină aduce a terorism.

Dar acum președintele Venezuelei Hugo Chavez - de multe ori descris ca un campion al poporului ales de șase ori în fruntea statului - a murit. Vocea lui Chavez nu este singura anti-americană care a amuțit. În ultimii ani cei mai proeminenți critici ai puterii americane au părăsit lumina reflectoarelor.

Fidel Castro, care a rezistat în timpul a nouă președinți americani - a abandonat poziția de președinte al Cubei și contestatar al Washingtonului în 2008.

Osama Bin Laden, poate cea mai importantă figură care a luptat contra SUA, a fost ucis de forțele americane.

Saddam Hussein a fost răsturnat. Regimul Muammar Gaddafi s-a prăbușit și el. Kim Jong-il a sucombat din cauza vârstei sale înaintate. Chiar și președintele iranian Mahmoud Ahmadinejad - al cărui presupuse programe nucleare au înspăimântat Washingtonul - va fi lipsit de putere în 2013, după ce, cel mai probabil, va fi schimbat din funcție.

Acești oameni au reprezentat o arie largă de ideologii politice, de la socialism la secularul naționalism arab sau fundamentalismul islamic. Dar toți au fost, fiecare în felul său, un simbol al tendințelor numite ”anti-americane”. Această etichetare însă, de ”anti-american”, creează o diviziune a opiniilor.

Președintele George W. Bush - căruia îi aparține faimoasa afirmație că Iran, Irak și Coreea de Nord reprezintă ”axa răului, făcută în 2002 - vedea anti-americanismul drept o opoziție viscerală împotriva a tot ce înseamnă SUA. Inamicii Americii ne urăsc libertatea, spunea Bush.

Profesorul american de istorie Max Paul Friedman crede însă că afirmațiile lui Bush reprezintă ”termenii în care au fost caracterizate toate neînțelegerile dintre politica SUA și alte state”.

”Criticii americani au fost mereu catalogați ”nu doar ca nedemocratici, dar și apărători înflăcărați ai propriilor rădăcini naționaliste”, mai spune Friedman. Totodată, el mai punctează că eticheta de anti-american a fost pusă și democrațiilor liberale precum Franța, când s-au opus războiului din Irak.

Pe de altă parte, Russell Berman, de la Universitatea Stanford, spune că este posibil să distingi ”între anti-americanismul visceral cu stereotipuri explicite și criticile legitime”.

El susține că în cea mai mare parte a lumii arabe ”o combinație de anti-semitism și anti-americanism” este exploatată de liderii populiștii și punctează că uciderea ambasadorului american în Benghazi, Libia, Christopher Stephens, reprezintă un deznodământ tragic.

 Nu este clar cine va fi următoarea generație de lideri anti-americani care îi va lua locul lui Chavez, se va alătura lui King Jong-un și în va înlocui pe președintele Ahmadinejad în fruntea Iranului. Primăvara Arabă a lăsat puțini lideri cu autoritate populară care să acționeze ca demagogi tradiționali.

Regimul comunist cubanez rămâne intact, dar sub mandatul fratelui lui Fidel Castro Raul - un personaj maleabil care nu se dedă unei retorici inflamatoare și care a anunțat că se retrage în 2018.

America Latină mai are destui lideri capabili să provocare interesele SUA - bolivianul Evo Morales sau ecuadorianul Rafael Correa.

Dar niciunul nu afișează pantomima flamboaiantă a lui Chavez, care i-a spus odată unui delegat al Națiunilor Unite că George Bush este ”diavolul însuși” și că a lăsat ”un miros de sulf” în camera delegaților.

Chiar și anti-americanii mai puțin proeminenți din Europa de Vest (bătrâna Europă, cum îi spunea Donald Rumsfeld) care se opun războiului din Irak bat în retragere.

O cercetare realizată de Pew în decembrie 2012 arată că sprijinul pentru SUA în rândul europenilor a crescut după alegera lui Obama ca președinte - chiar dacă semnificante ”lacune de valori” au rămas în atitudinea oamenilor față de problemele culturale și religioase.

”Atitudinea de cowboy” a lui George Bush a facilitat reducerea dezgustului pentru cultura și societatea americană în opoziție cu politica externă a SUA, spune Brendon O'Connor, profesor la Universitatea din Sydney și autorul cărții ”Înălțarea anti-americanismului”.

În mod ciudat, figura internațională care a fost cel mai recent acuzată de anti-americanism este starul op sud-coreean Psy, cunoscut pentru hitul său ”Gangman Style”.

Rapperul și-a cerut scuze după ce în 2004 ar fi cântat o melodie în care descrie uciderea ”yankeilor” care au torturat deținuții irakieni și le-au ucis familiile ”lent și dureros”.

Asta ar fi putut să fie prea mult chiar și pentru Hugo Chavez.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News