Nu este niciun secret că dezinformarea este răspândită pe rețelele de socializare. Iar în anumite domenii este chiar mai prezentă decât în altele. Cercetările au arătat, de exemplu, că aproximativ două treimi dintre cele mai populare videoclipuri de pe YouTube despre vaccinuri conțin informații greșite.

Consecințele pot fi grave: o creștere a conținutului anti-vaccinare online se corelează cu o scădere a ratei de vaccinare, în special în rândul copiilor. Acest lucru a dus la focare mai mari de boli potențial letale, cum ar fi rujeola, decât s-au văzut în ultimii ani, informează BBC.

"Dezinformarea este mai rea decât o epidemie", a declarat Marcia McNutt, președinta Academiei Naționale de Științe a SUA, în 2021, referindu-se implicit la pandemia de Covid-19. "Se răspândește cu viteza luminii pe tot globul și se poate dovedi mortală atunci când întărește prejudecățile personale nefondate împotriva tuturor dovezilor de încredere."

Cum să nu fii manipulat

În avalanșa de informații copleșitoare (și de dezinformare) din ziua de azi, poate fi dificil să știi în cine să ai încredere. În această rubrică, Amanda Ruggeri explorează modalități inteligente și atente de a naviga printre zgomote. Bazându-se pe concepte din psihologie, științe sociale și educație media, rubrica oferă sfaturi practice, idei noi și soluții bazate pe dovezi pentru a deveni un gânditor critic mai înțelept și mai exigent.

Există multe motive pentru care dezinformarea circulă atât de repede - potrivit unor cercetări, chiar mai repede decât informațiile corecte. Unul dintre motive este că oamenii sunt mult mai predispuși să împărtășească o afirmație atunci când aceasta le confirmă convingerile preexistente, indiferent de acuratețea ei. Această prejudecată cognitivă ar putea ajuta la explicarea faptului că persoanele fizice par să împărtășească chiar mai multe informații false decât roboții. Un studiu, de exemplu, a constatat că doar 15% dintre cei care distribuie știri au răspândit până la 40% din știrile false.

Aceasta este o statistică care dă de gândit, dar există și o parte pozitivă. Atâta timp cât indivizii sunt cei responsabili de distribuirea a atât de multă dezinformare, tot noi suntem cei care - fiind mai atenți la ceea ce ne "place", ce distribuim și ce amplificăm - putem ajuta la realizarea celei mai mari schimbări.

Atunci când vine vorba de a nu crede în dezinformare, a fi conștient de slăbiciunile noastre umane, cum ar fi tendința de a crede ceea ce vrem să credem, este un prim pas bun. Cercetările arată că simplul fapt de a fi mai introspectivi în general ne poate "imuniza" împotriva credinței în știri false.

Dar nu este singurul lucru pe care îl putem face. Cercetătorii au descoperit, în special, că există mai multe strategii simple și concrete pe care le putem (și ar trebui) să le folosim cu toții, mai ales înainte de a fi tentați să distribuim sau să repetăm o afirmație, pentru a-i verifica mai întâi acuratețea.

Una dintre preferatele mele vine cu un acronim ingenios: metoda Sift. Creată de expertul în alfabetizare digitală Mike Caulfield, aceasta se descompune în patru pași ușor de reținut:

1. Stop (Oprește-te)
2. Investigate the source (Investighează sursa)
3. Find better coverage (Găsește o acoperire mai bună)
4. Trace claims, quotes, and media to the original context (Urmărește afirmațiile, citatele și materialele media până la contextul original)

Foto: Pixabay, de StockSnap

1. S înseamnă... Stop

Probabil unul dintre cele mai dăunătoare aspecte ale erei moderne este presiunea constantă de a acționa rapid. De la utilizarea continuă a telefonului, la cerințele de muncă care nu contenesc, prea mulți dintre noi par să navigheze lumea într-un ritm amețitor.

Prezența online, unde atât ciclurile de știri, cât și conținutul sunt deosebit de rapide și adesea încărcate emoțional, ne poate pune într-o stare mentală de maximă "urgență". Dar atunci când vine vorba de identificarea dezinformării, graba nu ne este prietenă. Cercetările au arătat că bazarea pe reacțiile noastre imediate, "instinctuale" este mai probabil să ne ducă pe căi greșite decât dacă ne luăm un moment pentru a ne opri și a reflecta.

Primul pas al metodei Sift întrerupe această tendință. Stop. Nu distribui postarea. Nu o comenta. Și treci la pasul următor.

Foto: Pexels

2. I înseamnă... Investighează sursa

Postările apar tot timpul în feed-urile noastre de social media, fără să avem o idee clară despre cine le-a creat. Poate că au fost distribuite de un prieten. Poate că ne-au fost împinse de algoritm. Poate că am urmărit creatorul intenționat, dar nu ne-am uitat niciodată la trecutul acestuia.

Acum este momentul să aflăm. Cine a creat această postare? Ieși din platformă și fă o căutare pe web. Și pentru că rezultatele căutării pot fi înșelătoare, asigură-te că te uiți pe un site de încredere. Unul pe care îl folosesc adesea fact-checker-ii ca prim punct de pornire s-ar putea să te surprindă: Wikipedia. Deși nu este perfectă, are avantajul de a fi realizată de mulțime (crowd-sourced), ceea ce înseamnă că articolele sale despre anumite persoane sau organizații cunoscute acoperă adesea aspecte precum controverse și tendințe politice.

În timp ce investighezi, întreabă-te:

• Dacă sursa este o instituție media, este aceasta de încredere și respectată, cu un angajament recunoscut față de jurnalismul independent și verificat?
• Dacă este o persoană, ce expertiză are aceasta în subiectul în cauză (dacă are)? Ce legături financiare, înclinații politice sau prejudecăți personale pot fi în joc?
• Dacă este o organizație sau o afacere, care este scopul lor? Ce susțin sau ce vând? De unde provine finanțarea lor? Ce înclinații politice au arătat?
  
  

Și, în cele din urmă, după ce ți-ai făcut analiza (care poate dura doar câteva minute), cea mai relevantă întrebare dintre toate: Ai mai avea încredere în expertiza acestui creator pe această temă, dacă ar spune ceva cu care nu ești de acord?

Foto: Unsplash

3. F înseamnă... Găsește o acoperire mai bună

Dacă, după pasul anterior, încă ai îndoieli cu privire la credibilitatea sursei, acum este momentul să sapi ceva mai adânc. Ceea ce cauți este dacă o sursă mai demnă de încredere, cum ar fi o publicație de știri respectată sau un serviciu de verificare a faptelor, a raportat și a verificat aceeași afirmație.

Nu este nicio surpriză, dar consider că Google are unele dintre cele mai bune instrumente pentru a face acest lucru. Evident, există Google și, dacă urmărești în mod special să vezi dacă instituțiile media au abordat un subiect, Google News.

Dar uneori prefer să folosesc motorul de căutare Google Fact Check, care explorează doar site-urile specializate în verificarea veridicității informațiilor. Reține că Google spune că nu verifică site-urile de fact-checking pe care le include, așa că pentru a te asigura că rezultatele tale sunt de încredere, va trebui să faci un pic mai multe investigații suplimentare. Îmi place să văd dacă un site este parte a Rețelei Internaționale de Verificare a Faptelor (International Fact-Checking Network) de la Poynter, pe care o poți verifica aici.

Dacă e o fotografie pe care o investighezi, folosește un instrument de căutare inversă a imaginilor pentru a vedea unde mai apare imaginea online. Google are unul, dar îmi plac și TinEye și Yandex. (Poți folosi acestea și pentru video: faci o captură de ecran din video și o introduci în căutarea de imagini).

Scopul tău? Să vezi dacă există surse credibile care raportează aceleași informații pe care le vezi și care spun că sunt verificate.

foto: Freepik

4. T înseamnă... Urmărește afirmația până la contextul său original

Adesea, vei ajunge să faci acest lucru în același timp în care încerci să găsești o acoperire mai bună, cel puțin dacă folosești instrumentele menționate mai sus. Dar ideea aici este puțin diferită. Încerci să afli de unde a apărut inițial afirmația.

Chiar dacă vezi că o afirmație a fost raportată de o instituție media credibilă, de exemplu, s-ar putea să nu fie o știre originală; ar fi putut primi acea afirmație de la o altă sursă. Ideal, ar trebui să existe un link către acea știre originală – așa că verifică mereu acolo – dar dacă nu există, s-ar putea să fie nevoie să o cauți separat.

Este esențial să descoperi nu doar dacă ceva de genul acesta este cu adevărat real, ci și dacă vreun aspect a fost scos din context. Dacă te uiți la o imagine, modul în care a fost descrisă în postarea de pe social media se potrivește cu descrierea, contextul și locul original? Dacă este un citat al unui vorbitor, a fost editat sau scos din context sau, atunci când vezi interviul sau discursul complet, pare că poate persoana a greșit în acel moment?

A urma acești pași înainte de a decide să împărtășești o afirmație ar putea părea dificil. Dar investiția de doar câteva minute te-ar putea salva nu doar de situații stânjenitoare, ci și asigură că nu răspândești dezinformarea care, în formele sale cele mai grave, poate duce chiar la îmbolnăvire și deces.

Astăzi, oricine poate face o afirmație pe social media. Și oricine poate fi persoana a cărei distribuire a acelei afirmații o face virală. Asta înseamnă că este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să ne asigurăm că ceea ce postăm, dăm like și distribuim este, în primul rând, adevărat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News