Sunt câteva asemănări între fenomenul Dan Diaconescu-PPDD și George Simion-AUR, câștigătorul sondajelor de opinie din acest moment. Dar și o diferență majoră.

Pentru cei mai tineri, trebuie amintită scurta istorie a Partidului Poporului Dan Diaconescu. A fost înființat de un om de televiziune, în iarna anului 2011, când izbucneau protestele de stradă împotriva regimului Băsescu, autorul curbelor de sacrificiu din timpul marii crize financiare.

PP-DD nu avea doctrină politică, dar avea o vagă orientare naționalistă, spune, fără să greșească, Wikipedia. Partidul susținea declarativ, fără a oferi soluții, măsuri populiste, cum ar fi: mărirea pensiilor, salariilor, reducerea TVA-ului sub cotele europene, eliminarea salariilor pentru președinte, prim-ministru, miniștri și parlamentari, înființarea "Tribunalului Poporului" pentru judecarea în regim special a cazurilor de corupție sau de trădare națională și înființarea unei companii de stat cu președinte ales de către popor pentru administrarea averilor statului.

Fără rețea în teritoriu, bazându-se doar pe popularitatea liderului și a postului său de televiziune, PP-DD a obținut peste 14 procente la alegerile din 2012, cu o ”oaste de strânsură” care s-a disipat destul de repede în partidele aflate la guvernare.

În 2020, Facebook ia locul OTV și o asociație de influenceri și activiști profită de nemulțumirile mai vechi ale publicului, acutizate de criza pandemică, și sare pragul electoral, ajungând în Parlament cu 8%.

În afară de discursul anti-mască și vaccin, nu vine cu nimic nou în plan ”ideologic”, față de PP-DD. Ca mijloace de luptă, însă, modelul USR-PLUS le oferă un bun exemplu: de la streaming-ul protestelor din stradă până la shaming-ul din Parlament, de la marșuri la flash-mob-uri și ”asedii” ale unor primării progresiste, urcă la 20 de procente.

Ascensiune egal coeziune: AUR crește în sondaje, iar ”oastea” nu se mai risipește, de această dată, pentru că șansa unui aurist de a ajunge în poziții de putere crește, pe fondul războiului între partidele mari și al crizei economice tot mai severe.

Iar aici intervin Simion și Tîrziu. Putem spune că Dan Diaconescu a fost trădat de cei pe care i-a adus în Parlament. S-au folosit de vehiculul electoral PP-DD, pe care l-au abandonat după ce i-a propulsat în funcții, care pe la PSD, care pe la PDL, care în administrație.

În cazul AUR, Simion și Târziu îl răzbună pe Dan Diaconescu, trădând ei partidul înainte ca parlamentarii s-o șteargă la alte formațiuni sau în consilii de administrație.

 Practic, prin gesturile pe care le-a făcut, conducerea partidului s-a asigurat că AUR, oricâte mandate ar câștiga, nu va ajunge la guvernare. Cu atâtea teme de atac în realitatea imediată, întoarcerea în trecut pe teme sancționate fără drept de apel de istorie nu are sens, nu e rațională. Nu aduce voturi, însă anulează legitimitatea formațiunii, face AUR nefrecventabil atât pe scena politică națională, cât mai ales pe cea internațională. Îl pune în poziția de a rămâne mereu în Opoziție, imposibil de a ajunge la guvernare.

O mie de vorbe spuse de Simion la televizor nu fac cât o declarație scrisă, cât un comunicat oficial. Iar acel comunicat a fost transmis, infamia nu mai poate fi negată.

Ce interes ar avea cei doi-trei lideri care flutură steagul extremismului să-și auto-saboteze partidul? Cred că se tem că, după atâta promis, ei riscă mult dacă ar fi obligați să și facă, nu doar să dea din gură.

Sunt, totuși, conștienți că nu au soluții, că nu ar ști să guverneze, că populismul aduce voturi, nu creștere economică, și deci vor fi alungați cu pietre chiar de către cei pe care i-au păcălit la alegeri. E mai comod în Opoziție, ești mai popular când faci promisiuni în prim-time decât atunci când iei măsuri dure, în Palatul Victoria. Iar ca șefi de partid parlamentar ei fac listele, negociază voturile, au birouri, mașini de serviciu etc.

Corneliu Vadim Tudor a adunat cinci mandate în țară și unul la Bruxelles. A spus și promis multe, dar niciodată nu a riscat să i se ceară socoteală, pentru că nu ar fi avut cum să-și pună promisiunile în practică. De lucrul ăsta s-au asigurat Simion și Târziu. Membrii partidului care așteaptă să ajungă la guvernare au luat țeapă. Ironia sorții: populiștii au fost populiți.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News