Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
George Simion, gafă naționalistă în Parlament. A recitat versurile altui poet crezând că este Eminescu
Sursă foto: Alianța pentru Unirea Românilor
Liderul AUR, George Simion, a încercat să-l citeze pe Mihai Eminescu în Parlament, însă l-a încurcat pe poet cu un altul.
În timpul discursului său din plenul Parlamentului, liderul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) a vrut să se exprime prin versurile celui mai mare poet român în legătură cu Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
„Marele nostru Eminescu avea o poezie care se potrivește foarte, foarte bine votului nostru de astăzi... al vostru, pentru că noi nu votăm mărirea alocării bugetare către Bruxelles din banii românilor pentru împrumuturi. Versurile lui Eminescu erau așa: «De ani și ani cădeți în hău//Nimic nu vă mai merge//Rușine să vă fie-n veac//Că v-ați trădat străbunii//De parcă n-ați fi pui de dac//Și rude-ați fi cu hunii»”, a transmis George Simion, în încercarea de a sublinia faptul că, în opinia sa, alocările bugetare pentru Bruxelles sunt trădătoare de țară.
Gafa apare la minutul 50
Textul îi aparține lui Marian Bamboi
Din nefericire pentru Simion, textul ales are legătură cu Mihai Eminescu, însă nu este scris de poetul serbat an de an pe 15 ianuarie. Poezia este scrisă de băcăuanul Marian Mamboi și este intitulată „Eminescu răsucindu-se în mormânt”. Se poate presupune că liderul AUR a căutat pe Google ceva similar cu intrarea „Eminescu guvernanți”, fiindcă poezia este al doilea rezultat întors de motorul de căutare.
Întreaga poezie
“A fost odată ca-n poveşti,
A fost – de-ar mai fi iară –
Din neamuri tracice, regeşti,
O prea frumoasă ţară.
Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.
Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întâmplă
Şi în mormânt mă răsucesc
Când cuie-mi intră-n tâmplă.
Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postumă,
Nu văd nici vajnici pui de lei.
Doar mucegai si humă.
Luceferi nu mai strălucesc
Când ţara e o rană,
Copiii mamele-şi bocesc
Că n-au în blide hrană.
Cântat-am graiul românesc,
Această dulce limbă.
Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte ţări o schimbă.
Degeaba le-am lăsat cu dor
O “Doină”, să tresară!
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară.
Nici harta nu-i ca-n alte dăţi
Din Nistru până-n Tisa;
Moldova-i astăzi jumătăţi.
Cât rău făcutu-ni-s-a!
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Mai bine să vă fie.
Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar.
Acum n-aveţi nici linguri…
O, biet popor român sărac
Cu-o ţară prea bogată!
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată!
Ş dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne si poliţii!
Cu trupe de comedianţi
Numindu-le partide
Sunteţi românii emigranţi
Din rai în ţări aride.
Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală vistieria.
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România.
Mihai Viteazul v-a lăsat
O ţară mai rotundă.
Voi azi aţi scos-o la mezat,
Străinii vă inundă.
Aveţi întinsul Bărăgan
Şi nu aveti o pâine,
Aveţi şi turme şi ciobani
Dar duceţi vieţi de câine.
Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă,
Păduri de brazi ce vă sunt fraţi,
Şi flori în poieniţă,
Aveţi o deltă ca-n poveşti –
Vedeţi să nu v-o fure –
Atâtea ape, atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure…
Nici vii pe deal nu mai zăreşti,
Livezile se-uscară
Când mărul Ţării Româneşti
Se-aduce de afară.
Nu vine Mircea cel Batrân,
Nici Ştefan, de la Putna
Să vi-l alunge pe păgân
Cănd voi lăsat-aţi lupta!
Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin,
De-atâta delăsare.
Nu voi a vă-nvăţa de rău
Ci-ncerc a vă-nţelege:
De ani şi ani cădeţi în hău,
Nimic nu vă mai merge.
Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii!
Lăsaţi pe-ai vostri guvernanţi
Să vă înece-n smoală,
Să fiţi doar simpli figuranţi
Pe scena lor de boală?
Un singur lucru eu voi şti
În lumea care trece:
Urmaşul meu român va fi
Şi muritor si rece.
Eu nu mai am ce să mai sper.
Vă văd de-atâta vreme
Târându-vă în trai mizer
De griji şi de probleme.
Şi nici nu pot a mai privi
A voastră neputinţă.
Mă-ntorc la starea mea dintâi.
Mă-ntorc în nefiinţă.”
Luceafarul vorbi profet
Spre neamul lui, spre ţară.
Şi, lăcrimând, se stinse-ncet.
Muri a doua oară…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
