Tabletă
Desktop
Data publicării:
George Ivașcu, băiatul de cartier ajuns pe marile scene ale lumii
Autor: DCNews Team | Categorie: Cultura
George Ivaşcu a împlinit pe 15 februarie 46 de ani. El este cel care, în urmă cu șase ani, a părăsit scena Teatrului Național pentru a construi Teatrul Metropolis, dar care nu a dorit, la moment aniversar, să explice pentru Echipa ziarului Metropolis a reușit însă să prezinte pe baza unor interviuri mai vechi, oferite altor publicații, portretul băiatului de cartier ajuns pe marile scene ale lumii, în prezent director al Teatrului Metropolis.
George Ivașcu nu regretă viața de cartier, pentru că acolo a învățat ce înseamnă omul și valoarea adevărată a lui, iar cel mai frumos rol îl consideră șansa de a fi construit un teatru. Consideră că marii artişti nu mai au nevoie să demonstreze cine sunt, ci să comunice, să împărtăşească. Remarcă cu tristețe că publicul ocazional nu mai are mândria de a înţelege că a citi o carte sau a veni la un spectacol de teatru poate fi mult mai valoros decât orice ar putea impresiona o audienţă restrânsă şi snoabă. Își dorește să spună povești cu încăpățânare de visător, dar nu mai crede în codificarea actului artistic și repetă încontinuu că spectacolele nu trebuie realizate pentru a experimenta pe banii publicului și pe sufletele spectatorilor. Vrea ca teatrul să se întoarcă la natural, fără atât de multe "E-uri" în spectacol, și decretează că "la teatru n-au ce căuta egoiştii, cei care doar vor, ci aceia care ştiu să dăruiască" și care nu mint publicul.
Actorul George Ivașcu recunoaște că principala sa trăsătură este histrionismul, pofta de joacă, principalul său defect este că vorbește foarte mult și că și-ar dori să aibă darul premoniției. Calitatea pe care și-o dorește să o întâlnească la bărbați este înțelepciunea, în timp ce la femei este feminitatea, prețuiește sinceritatea la prieteni și urăște cel mai mult oamenii care urăsc. Are și o ocupație preferată - actoria -, iar cea mai mare fericire visată este echilibrul, armonia. George Ivașcu este și cel care adoră operele aparținând lui Panait Istrati, Mircea Eliade, Jacques Brel, Tagore sau Mozart, dar și cel care preferă să admire un nufăr pe lac sau un vultur în zbor.
Important pentru actorul care a înființat un teatru în care s-au montat peste 100 de spectacole, după ce mai întâi a jucat fotbal pe maidan, este că are un public fidel și că, așa cum singur mărturisește, se află într-o permanentă căutare sufletească.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
