Îmi sună în minte un dicton "celebru" din fotbal. "Nu mai există echipe mici". E vechi, are ani buni de când a fost rostit şi folosit ca motivaţie pentru propria incapacitate fotbalistică. 

Dar echipe mici există. Şi ele sunt chiar în România. Iar după meciul CFR-ului din Andorra, cu campioana acestei ţări, îmi e din ce în ce mai clar. Echipele româneşti sunt cele mai mici. Vom ajunge, curând, să ne întrebăm dacă mai reuşim să învingem Gibraltar, Luxemburg, Insulele Feroe, Andorra şi Malta. Orice e peste acest nivel pleacă din start cu prima şansă în faţa noastră. 

Săptămâna trecută, Universitatea Craiova a remizat în Albania, cu Vlaznia, FCSB a pierdut în Georgia, cu Saburtalo, iar CFR Cluj şi Sepsi Sf Gheorghe au spălat, cumva, ruşinea. Sigur, CFR venea după o eliminare ruşinoasă contra celor de la Pyunik Erevan. Dacă nu avea oraşul în nume, era o echipă despre care nu am fi ştiut prea rapid nici din ce ţară este. Dar cele două au marcat câte trei goluri, au câştigat. 

CITEŞTE ŞI Misteriosul caz al FC Barcelona. Nu are bani să îşi plătească jucătorii, dar transferă pe zeci de milioane de euro. Situaţie similară, la scară redusă, în fotbalul românesc

Problema este că a venit ziua returului. Iar CFR Cluj, campioana României în ultimele cinci sezoane, a fost dominată şi condusă de o echipă din Andorra. O echipă contra căreia, acum 15 ani, nu s-ar fi pus problema calificării, ci doar a diferenţei de scor. 

"Cum spun antrenorii noștri… nu mai sunt echipe mici pentru noi. Mă așteptam ca CFR Cluj să se califice, însă nu mă așteptam să fie dominată în Andorra și adversarii să aibă atâtea ocazii”, a declarat Helmuth Duckadam după meci, conform Fanatik.

Se pune însă problema antrenorilor. Avem, de ani buni, aceleaşi cadre care se rotesc de la o echipă la alta. În fiecare sezon, vorbim de aceiaşi 20 de antrenori care se învârt pe posturi, care sunt concediaţi şi reangajaţi, daţi afară şi readuşi, mutaţi de la un club la altul, de la retrogradare la titlu şi înapoi. Calitatea lor nu se schimbă, ideile tactice sunt aceleaşi indiferent de echipă. Dar, cu toate astea, finanţatorii aşteaptă mereu rezultate de la ei.

CITEŞTE ŞI România, fără gol marcat şi fără puncte în Liga Naţiunilor, mai are un motiv de "bucurie" - nu e cea mai slabă din Europa. Încă!

În urmă cu nişte ani, când eu eram încă un copil, fotbalul românesc era dominat de Ioan Andone, de Viorel Hizo, de Sorin Cârţu. Iar printre ei se strecurau mai tinerii Răzvan Lucescu şi Mircea Rednic, poate Dorinel Munteanu. Sau Hagi, atunci! 

Poate că nu ar fi rea şi o resetare la nivelul băncilor tehnice, nu doar la nivelul jucătorilor, aşa cum clamăm de fiecare dată, după fiecare sezon european ratat, după fiecare calificare pierdută. Altfel, ne vom uita an de an la acelaşi fotbal plicticos, cu mingi lungi, fără nicio idee tactică, şi vom continua să ridicăm în slăvi antrenori care reuşesc să ia campionatul în liga celor mai mici echipe. Şi care, ulterior, se fac de râs cu vreo altă echipă mică, dar nu atât de mică! 

VEZI ŞI Hagi a avut dreptate. Trebuia să le facem statuie, cât încă mai vedeam fotbal. Meciul Muntenegru-România, dovada că nu avem ce căuta la turnee finale

*acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News