Aceasta este o întrebare care îi preocupă de mult timp pe oficialii europeni, pe măsură ce privesc peste Atlantic și văd fondurile blocate și posibila revenire a lui Donald Trump.

Este o întrebare la care Uniunea Europeană încearcă să răspundă. La summitul Consiliului European din această săptămână, blocul a convenit să exploreze noi modalități de a strânge fonduri pentru Ucraina - inclusiv prin ridicarea datoriei pe piețele financiare, folosind și profiturile provenite din activele rusești blocate, notează CNN.

Prim-ministrul belgian Alexander De Croo a declarat că există "deschidere, cel puțin din partea noastră" pentru noi modalități de finanțare și a subliniat cu insistență că Europa nu poate "aștepta ca SUA să ne hotărască."

Cu toate acestea, liderii s-au oprit scurt de la acordarea unor noi sume de bani pentru arme. Acest lucru ar putea fi o problemă.

Urgența necesității Ucrainei de arme devine tot mai acută. Președintele ucrainean Volodymyr Zelenski le-a spus în repetate rânduri aliaților săi occidentali că cea mai mare provocare cu care se confruntă țara în acest moment este deficitul de arme care i-a permis Rusiei să profite.

Ar fi injust să acuzăm UE că nu-și face partea în ceea ce privește Ucraina. În ciuda neînțelegerilor publice dintre cele 27 de state membre cu privire la lucruri precum trimiterea de tancuri și dacă banii ar trebui să vină direct din bugetul UE, blocul în ansamblul său a trimis mai mulți bani la Kiev decât SUA, conform Urmăritorului de Sprijin pentru Ucraina al Institutului Kiel.

Cu toate acestea, același urmăritor arată și faptul că doar 5,6 miliarde de dolari din totalul de 85 de miliarde de dolari ai UE au fost alocate în mod specific pentru ajutor militar, în comparație cu 2,2 miliarde de dolari pentru ajutor umanitar și 77,1 miliarde de dolari pentru ajutor financiar.

18 dintre aliați vor cheltui 2% din PIB pentru apărare

Oficialii din țările est-europene subliniază importanța convingerii colegilor lor că securitatea Ucrainei este același lucru cu securitatea europeană. În timp ce statele foste sovietice sunt adesea prezentate ca fiind păsări de pradă în Europa Occidentală, aceștia fac un punct destul de rezonabil că, în cazul unei invazii rusești în teritoriul NATO, bombele ar cădea cel mai probabil asupra lor, nu în Atena sau Roma, de exemplu.

Dar ar afecta toate țările europene, în special cele din NATO. Și acele țări care împart granițe cu Rusia au aproape în mod universal opinia că singura modalitate de a asigura că Rusia nu își va extinde agresiunea este de a face ca NATO să fie atât de puternic încât un atac să fie de neconceput, chiar și pentru președintele Vladimir Putin.

Să susții această idee pentru creșteri dramatice în cheltuielile de apărare este destul de dificil chiar și atunci când există un război la granițele europene. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a salutat vestea luna trecută că 18 dintre aliați vor cheltui 2% din PIB pentru apărare. A fost o îmbunătățire dramatică față de acum un deceniu, când doar trei țări NATO îndeplineau pragul minim. Dar acest lucru înseamnă totuși că, chiar și în timpul unei crize precum cea din Ucraina, mai mult de o treime nu îndeplinesc acest obiectiv.

Cu cât războiul se prelungește, cu atât este mai probabil să apară oboseala. Cu cât există mai multe presiuni asupra bugetelor interne pentru lucruri precum serviciile publice și pensiile, cu atât devine mai dificil să justifici furnizarea de bani altei țări pentru a duce un război.

Și tocmai în acest punct gândirea europeană poate merge în două direcții: asigurarea că Ucraina învinge Rusia în numele întregului continent sau întrebarea, ce avem noi de-a face cu asta?

Da, Europa poate umple golul lăsat de SUA - și în unele privințe încearcă să facă exact acest lucru. Dar totul depinde dacă cei mai mari aliați ai Ucrainei din Europa pot continua să câștige argumentul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News