În ziua invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, o bază secretă de arme nucleare a fost pusă în stare maximă de alertă de luptă.

Așa a declarat pentru BBC Anton, un fost ofițer al forțelor nucleare ruse.

„Până atunci, am avut doar exerciții. Dar în ziua în care a început războiul, armele au fost complet pregătite”, a spus el.

„Eram pregătiți să lansăm forțele pe mare și în aer și, teoretic, să efectuăm un atac nuclear”.

BBC l-a întâlnit pe Anton într-un loc secret din afara Rusiei. Pentru siguranța sa, BBC nu va dezvălui unde a avut loc întâlnirea. De asemenea, i-am schimbat numele pentru a-l proteja. 

Anton a fost ofițer într-o „instalație” ultrasecretă de arme nucleare din Rusia. A arătat documente care confirmă unitatea, rangul și baza sa. BBC nu poate verifica în mod independent toate evenimentele pe care le-a descris, deși acestea coincid cu declarațiile rusești din acea perioadă.

La trei zile după ce trupele au trecut granițele Ucrainei, Vladimir Putin a anunțat că forțele de descurajare nucleară ale Rusiei au primit ordin să treacă la un „mod special de serviciu de luptă”.

Anton subliniază că starea de alertă de luptă a fost activată încă din prima zi a războiului și afirmă că unitatea sa era „închisă în interiorul bazei”.

„Tot ce aveam era televiziunea de stat rusă”, povestește fostul ofițer. „Nu știam cu adevărat ce însemna totul. Mi-am îndeplinit obligațiile automat. Nu participam activ la război, doar protejam armele nucleare.”

Starea de alertă a fost anulată, adaugă el, după două sau trei săptămâni.

Mărturia lui Anton oferă o perspectivă asupra funcționării interne ultrasecrete a forțelor nucleare din Rusia. Este extrem de rar ca membri ai serviciului să vorbească cu jurnaliști.

„Au un proces de selecție foarte strict. Toți sunt soldați profesioniști, nu recruți”, explică el. „Există controale constante și teste cu detectorul de minciuni pentru toată lumea. Salariul este mult mai mare, iar trupele nu sunt trimise la război. Ele sunt acolo pentru a respinge sau a executa un atac nuclear.”

Fostul ofițer spune că viața era strict controlată, conform BBC MUNDO.

„Responsabilitatea mea era să mă asigur că soldații aflați sub comanda mea nu aduceau telefoane în baza nucleară”, explică el. „Este o societate închisă, nu există străini acolo. Dacă vrei ca părinții tăi să te viziteze, trebuie să depui o cerere la Serviciul de Securitate al FSB (Serviciul de Securitate al Rusiei) cu trei luni înainte.”

Anton făcea parte din unitatea de securitate a bazei, o forță de reacție rapidă care păzea armele nucleare.

„Aveam exerciții de antrenament constante. Timpul nostru de reacție era de două minute”, explică el cu un oarecare sentiment de mândrie.

Rusia deține aproximativ 4.380 de ogive nucleare operative, potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani, dar doar 1.700 sunt „desfășurate” sau gata de utilizare. Toate statele membre NATO, împreună, dețin un număr similar.

Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la posibilitatea ca Putin să opteze pentru desfășurarea de arme nucleare „nonstrategice”, adesea numite tactice.

Acestea sunt rachete mai mici care, în general, nu provoacă o contaminare radioactivă pe scară largă. Totuși, utilizarea lor ar conduce la o escaladare periculoasă a războiului.

Kremlinul a făcut tot posibilul pentru a testa nervii Occidentului.

Săptămâna trecută, Putin a ratificat modificări ale doctrinei nucleare, regulile oficiale care dictează cum și când Rusia poate lansa arme nucleare.

Doctrina prevede acum că Rusia poate efectua lansări în cazul în care este supusă unui „atac masiv” cu rachete convenționale din partea unui stat nenuclear, dar „cu participarea sau sprijinul unui stat nuclear”.

Oficialii ruși susțin că doctrina actualizată „elimină efectiv” posibilitatea unei înfrângeri pe câmpul de luptă.

Dar este arsenalul nuclear al Rusiei complet funcțional?

Unii experți occidentali sugerează că majoritatea armelor datează din era sovietică și ar putea să nu mai funcționeze.

Fostul ofițer al forțelor nucleare a respins această opinie, considerând-o o „viziune foarte simplificată a așa-zișilor experți”.

„Este posibil să existe unele tipuri de arme învechite în anumite zone, dar țara are un arsenal nuclear imens, un număr mare de ogive, inclusiv patrule de luptă constante pe uscat, pe mare și în aer.”

El a subliniat că armele nucleare ale Rusiei sunt complet operaționale și pregătite pentru luptă: „Se desfășoară constant lucrări pentru întreținerea armelor nucleare, fără oprire, nici măcar pentru un minut.”

La scurt timp după ce a început războiul la scară largă, Anton spune că a primit ceea ce descrie ca un „ordin criminal”: să susțină conferințe cu trupele sale folosind directive scrise foarte specifice.

„Spuneau că civilii ucraineni sunt combatanți și trebuie distruși!”, exclamă el. „Pentru mine, asta e o linie roșie: este o crimă de război. Am spus că nu voi răspândi această propagandă.”

Ofițerii superiori l-au pedepsit pe Anton transferându-l la o brigadă de asalt obișnuită într-o altă parte a țării. I-au spus că va fi trimis la război.

Aceste unități sunt de obicei trimise în luptă ca „prim val”, iar mai mulți dezertori ruși au declarat pentru BBC că cei care se opun războiului sunt folosiți drept „carne de tun”.

Înainte să fie trimis pe front, Anton a semnat o declarație în care refuza să participe la război, iar împotriva lui a fost deschis un proces penal. El a arătat documente care confirmă transferul său la brigada de asalt și detalii despre procesul penal.

Apoi a decis să fugă din țară cu ajutorul unei organizații de voluntari care sprijină dezertorii.

„Dacă aș fi fugit de la baza forțelor nucleare, serviciul local de securitate FSB ar fi reacționat ferm și probabil nu aș fi putut părăsi țara”, a explicat el.

Dar crede că, fiind transferat la o brigadă de asalt obișnuită, sistemul de autorizare de securitate de nivel înalt a eșuat.

Anton afirmă că dorește ca lumea să știe că mulți soldați ruși se opun războiului.

Organizația de voluntari care sprijină dezertorii, „Idite Lesom” („Du-te prin pădure”, în traducere), a declarat pentru BBC că numărul dezertorilor care cer ajutor a crescut la 350 pe lună.

Riscurile pentru cei care fug sunt, de asemenea, în creștere. Cel puțin un dezertor a murit după ce a fugit în străinătate, iar în mai multe cazuri, bărbații au fost trimiși înapoi forțat în Rusia și aduși în fața justiției.

Deși Anton a părăsit Rusia, el spune că serviciile de securitate încă îl caută acolo:

„Iau măsuri de precauție aici, lucrez fără să apar în evidențe și nu figurez în niciun sistem oficial.”

Explică că a încetat să mai vorbească cu prietenii săi de la baza nucleară pentru a nu-i pune în pericol:

„Trebuie să treacă teste cu detectorul de minciuni și orice contact cu mine ar putea duce la deschiderea unui proces penal.”

Cu toate acestea, nu are iluzii despre riscul personal pe care și-l asumă ajutând alți soldați să fugă:

„Înțeleg că, cu cât fac asta mai mult, cu atât cresc șansele ca cineva să încerce să mă omoare.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News