Graficianul, pictorul și sculptorul Mircia Dumitrescu, membru corespondent al Academiei, a digitalizat manuscrisele lui Mihai Eminescu. Prof. Dumitrescu i-a povestit lui Ionuț Vulpescu cum a băut cafea citind cu manuscrisele poetului național. 

”Cum e scrisul lui Eminescu, l-a întrebat Ionuț Vulpescu în cadrul podcastului pe care îl postează pe youtube?

Mircia Dumitrescu: Scrisul lui Eminescu e atât de frumos, ca și al lui Iorga, la început. Era moda scrisului mic de tot. Am rămas uimit că scria până la marginea foii de hârtie. De aia a și fost o parte grea de tipărit, ca să faci fotografie, cum au încercat cei de la Humanitas. Ar fi însemnat, când rotunjești cartea, să tai din litere, dacă mergeai până la margine. Era o încurcătură. De asta, formula pe care am aplicat-o a fost foarte bună. Nu are rost să explicăm, că acum lumea pricepe mai ușor. Atunci a fost o treabă, dar am putut să și retușăm textele, pentru că cerneala, așa cum faci și o pată pe sugativă, ea se împinge în lateral și face țepuși pe hârtie. A fost o pronie. Eu eram pregătit, lumea a fost pregătită. Cine a pățit-o rău de tot a fost domnul Eugen Simion. Bineînțeles, cum se întâmplă la literați, la plasticieni, la muzicieni, poate și la cineaști, ba chiar și la medici, nu mai vorbim… Fiecare meserie are problemele ei.

Am mers cu Eminescu la tribunal

M.D: A ieșit un scandal fantastic. A mai apărut un dobitoc și îi spun că e dobitoc, care se dădea om de afaceri liberal, de la Timișoara, care l-a dat în judecată pe domnul Simion, că a cheltuit banii poporului pentru manuscrise. După patru ani de cercetări asidue ale procuraturii, domnul profesor a primit o hârtie conform căreia omul acela nu există, cu toate că dăduse două adrese. S-a văzut foarte clar că noi am făcut o economie fantastică.

I.V:  Deci am mers cu Eminescu și la tribunal.

M.D: Da. Am și scos o carte, Avatarii ale manuscriselor Eminescu.

I.V:  Are Stendhal o vorbă-”Invidia e cel mai puternic sentiment omenesc.”

M.D:  Domnul profesor Schileru mi-a spus altceva, că „invidia subordonează”. Dacă îți amintești un roman, „Laleaua neagră”, țin minte că unul lucra la bulbi ca să facă laleaua neagră și altul s-a gândit că e mai bine să ia un ochean, să vadă ce face ăla acolo. Așa că, dintr-odată, te-a subordonat. Deci e mai bine să nu fi invidios, că începi să-l urmărești pe ăla și începi să te pierzi pe tine.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News