Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe al României, afirmă că în cadrul NATO există, în acest moment, mai multe curente de gândire cu privire la modalitatea prin care s-ar putea încheia războiul din Ucraina. De asemenea, acesta a explicat şi cum negociază Rusia, atât din punct de vedere militar, cât şi diplomatic, dar şi cine ar putea decide dacă războiul se poate încheia pe căi diplomatice. 

Întrebat ce ar putea face Rusia dacă simte că pierde războiul din Ucraina, legat şi de faptul că Dmitri Medvedev a declarat că o putere nucleară nu poate pierde un război convenţional, dar şi ce ar putea face Vestul, dacă vede că Ucraina începe să piardă, Cristian Diaconescu a spus că "este o întrebare complicată, dar şi cât se poate de normală având în vedere situaţia în care ne aflăm". 

"În acest moment, ambele părţi consideră că o victorie se traduce prin înfrângerea cuiva pe câmpul de luptă. Nu există nicio alternativă, nici din partea Moscovei, nici din partea Kievului, ca războiul să se încheie pe cale de dialog, de diplomaţie. Nu au existat nici negocieri, după cum bine se ştie. Din acest punct de vedere, o victorie ar însemna ca părţii care va fi înfrântă pe câmpul de luptă să i se dicteze reglementările teritoriale, administrative şi politice post-conflict. 

Există două forme de a rezolva un război. Fie o parte este înfrântă, şi atunci cealaltă parte dictează termenii păcii. Fie ambele părţi constată că a purta războiul este mult mai costisitor decât a stabili un anume tip de pace", a declarat Cristian Diaconescu în cadrul emisiunii "Ce se întâmplă". 

Două curente de gândire în NATO privind încheierea războiului

"În acest moment, s-a ajuns atât de departe în ceea ce priveşte atitudinea Moscovei, încât există mai multe şcoli de gândire. 

Frontiera de est a Alianţei Nord-Atlantice consideră că singura rezolvare este înfrângerea totală a Federaţiei Ruse pe câmpul de luptă. Dinspre Viena la vest, cum se spune, se consideră că trebuie să existe mai multe alternative. Dar chestiunea de bază, decizia clară în acest moment, este că Ucraina trebuie sprijinită militar şi umanitar. 

Orice este posibil din punct de vedere al Moscovei. De ce? Pentru că Federaţia Rusă, atunci când îşi promovează interesele, fie pe cale militară, fie politico-diplomatic, are un anumit tip de atitudine fundamentală care apare succesiv când există confruntare de interese. În primul rând vor mereu să aibă iniţiativa, iar în al doilea rând vor să escaladeze situaţia, pentru a dez-escalada. Urcă mizele, astfel încât la masa negocierilor să îşi împingă linia mediană cât mai aproape de acele limite. 

Da, există costuri politice având în vedere intervenţia Rusiei în Ucraina, care a fost greşită de la început, pentru că a fost gândită prost, calculată prost. E clar că preşedintele Vladimir Putin a primit în bula sa informaţii care nu coincideau cu realitatea din teren, Ucraina era alta faţă de cea pe care spera să o îngenuncheze în 3-4 zile. Un anume raport cost-beneficii, dacă pacea ar fi iniţiată printr-un armistiţiu, va fi o temă fundamentală de politică internă şi externă pentru Rusia. În ce măsură Occidentul va oferi nişte nişte de oportunitate...", a mai spus fostul ministru de Externe. 

Cine ar putea stabili nişele de oportunitate. "După 1990 a funcţionat o triangulare când se decidea orice. Unul dintre elemente a căzut"

Răzvan Dumitrescu a intervenit şi a întrebat cine ar putea stabili existenţa acestor nişe de oportunitate. 

"După părerea mea, cuvântul hotărâtor îl au americanii şi germanii în Europa. SUA mai ales pe componenta militară, iar Germania pentru că are istoricul relaţiilor economice şi un anumit tip de credibilitate. Trebuie înţeles un lucru. După 1990 a funcţionat un fel de triangulare care era pe masă când se decidea orice, din punct de vedere politic. Această triangulare avea următorii termeni. SUA avea securitate, Federaţia Rusă avea gaze, energie, iar China pieţele. A căzut unul dintre elementele, Federaţia Rusă, iar SUA îndeamnă tot mai mult europenii să îşi preia responsabilitatea propriilor frontiere, pentru că ideea unui război în depărtare reprezintă o problemă politică internă pentru SUA. China nu poate fi înlocuită pe pieţe, pentru că reprezintă 28% din producţia manufacturieră a acestei lumi.

Deci rămân celelalte două. Poziţionarea SUA în momentul post-criză nu ştim care va fi", a concluzionat Cristian Diaconescu. 

VEZI MAI MULTE ÎN VIDEO

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News